Versuri corectate și adnotate
I.Nu e-ntâia oară când ne-nchinăm iubiriiȘi sub umbrar de ramuri ne spunem orbul dor.De-o seară ne cunoaștem, dar farmecele firiiDe mult în noi sădiră năvalnicul fior.Ne prinde veșnic Zeul în plasa amăgirii.Ne căutăm dorința pe drumul către moarte:În valul verde-al mării, învăluiți de foi,În noi, cu noi, scânteia iubirii mai departePurtând din treaptă-n treaptă spre … Citește mai mult
Ești stea fără lumină.Trup, fără Dumnezeu, ești stea fără lumină,răpită în iluzia reîncarnării,alimentând memoria urcăriiireversibilă cișmea de adrenalină.Mă-ntreb, te merită pământul oaredupă ce-ai fost odată om,ce flacără ai ars în cupa torțiica să-și repare cicatricea morțiiTerra cu tine?Trup fără Dumnezeu, încă ești totușiparte a omenirii,în tine, Viața, fără să te-ntrebe,continuă să-și calculeze oracând ne va … Citește mai mult
Eu cred.Eu cred că suntem un popor vegetal,De unde altfel linișteaÎn care așteptăm desfrunzirea?De unde curajulDe-a ne da drumul pe toboganul somnuluiPână aproape de moarte,Cu siguranțaCă vom mai fi în stare să ne naștemDin nou?Eu cred că suntem un popor vegetal-Cine-a văzut vreodatăUn copac revoltându-se?
El este unul singur,Nu pentru că, dintre toți,Este cel adevărat,Ci pentru căSâmburele tuturor este același.În frunzele stejarului,În măruntaiele păsărilor,În iepurele din lună,În pâine și vin,El este unul singur. Atât de singur,Încât i se face urâtȘi se naște.
Cunosc atâți netrebnici care zic:„Să nu pui preț pe anii care zboară!”Ei nu pricep că viața-i o comoarăȘi nu prevăd în moarte-un inamic.Lor li se pare natural să moară,Că după moarte nu mai e nimic:Nu știu că firea e un alambic,În care tot renaște-a doua oară.Sub care formă viața-o să te chemeCa s-o trăiești din … Citește mai mult
Te-am iubit dinainte să ies din pântecCând eram încă înger te iubeam pe ascuns.Mă-ascundeam cu gând despre tine în cântecPătrunzând infinitul care-i de nepătruns.Te-am iubit dinainte de prima mea viaţăÎnmulţită cu zece şi împărţită la doi.Mă topeam cum topeşte o spuză din gheaţăŞi aşteptam ziua în care voi putea spune noi.Te-am iubit dinainte să respire … Citește mai mult
Câteodată iarba se întoarceîmpotriva-mi,râurile pornesc înapoi pe privirisăpându-mi în orbitealbii inverse răni de os adânc,dar totul e o părere,adevărul nerostit,esfârșit adevărule întotdeauna altul,eu sunt somnul firii, veghea răsturnată,și mă nasc mereu,și mor de fiecare datăca o rază a însingurăriisărutând piezișcreștetul și tălpile lumii.
Cinci sau șase zile după moartea mea,s-a prezis că-s vrednicsă mă-ntorc pe pământ.Ideea îmi pare bizară,dar nu vreau să supăr pe nimeni.Ținând seama de serviciile melede poet lucid și sincer,am fost lăsat să aleg:„Vrei să fii Boccacio, Lordul Byron,Victor Hugo, Virgiliu, Apollinaire? ”Nu am răspuns.Au supralicitat: „FiiLeonardo da Vinci, Vermeer, Chardin,Paganini”. Am păstrat tăcerea.„Ne vom … Citește mai mult
Ce-ai zis când ți-ai visat ziua cu o seară înainte?Oare să fie mai mult decât ce pot cuprinde în cuvinte?Adu-ți aminte, visele te ajută să afli cine ești,Dar visul înapoi, nu te mișca brusc când te trezești.Cum pe pământ ai doi părinți care te îmbrățișează,sufletul are în cer părinți spirituali care-l ghidează.Biserica pământească actuală e … Citește mai mult
Într-o zi m-am întrebatOare în altă viață eu ce eram?Ce eram? Ce făceam?Habar nu am, dar știu sigur că pe tine te iubeamPoate eram hoinarTraversam oceane s-ajung la tine iarFurtuni și ploi înduramDar știu sigur că pe tine te iubeam.Te-am iubit, te voi iubiTi ri ri ri ri riȘi te iubesc în fiecare ziTe-am iubit, … Citește mai mult