Reflecții personale – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Neîntreruptă Trecere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E stranie senzația de duș, de gol,
Când întinzi mâna și nimic n-atingi,
Ca-ntr-un coșmar urmat după viol,
Din abuzat!.. Nu-i nimeni cui să strigi.

Mai singur sunt în fiecare zi,
Pierzând din totul ce am cunoscut,
Chiar de m-am ocupat să am copii..
M-au lăsat toți!.. E-ndeajuns că i-am făcut?!.

Se duc colegi, sau de-i vezi îs absenți,
Cărunți un pic, cu aere preocupate,
Ieșind tiptil din școala existenței repetenți..
Se strânge viața într-o austeritate!.

Încerc să n-am pătrundere de hău interior,
Depresia să nu m-atotcuprindă,
Mă-mpac cu gând că încă-s muritor
Și nici n-am gând de atârnat de grindă.

Când deschid ochi, tot ce privesc, visez,
Devin introvertit, am poze-n gând;
Revăd istoria-mi ce-ncerc să precizez..
Sunt eu cu mine tot mai.. când și când.

Am lacrima un nod mereu, mai des,
Mă văd.. părinți și-i înțeleg tardiv,
E lumea pururi nouă, doar cu un acces;
Ieșirea-i pe un singur recviem din portativ.

De este alinare, de-o ofertă din iubit,
De-ai dat ca să primești, fără să ceri.. la fel
În timp, puțin câte puțin, crezând în infinit,
Rămâi eternul el, sau ea, iubit, iubita, trecător fidel!!!

DOC - Urbanist Session

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doctore vorbești serios cu beat-ul?
Foarte serios, sunt chelios cu pierce-uri
Sunt pompat, Chev Chelios pe pirs-uri
V-am lăsat, am plecat să-mi trăiesc visul
Unde rămăsesem că se țese plasă deasă
De poate să prindă musca țâțe și vai cât de varză
Sunt mari șanse să nu-mi pese cam de ce-ți pasă ție, dai tu masa, lasă, fie
În alfabet la mine după „V” vine „H”, cum după luni vine marți, după bebe vine naș
În playlist la tine după Pepe vine Nas, îmi vine să borăsc atât de sincer că-mi vine-n nas
Uite mazăre, păstrăv, noi, scriem pentru noi, dar nu le păstrăm
Cât de bine pică, sunt făcute pe loc, hand-made, custom
Ce p***a mea o tot dați cu trap, că e tot rap
Același drac, alt format, doar portat
Aperi cultura, păi te îmbrac în portar
Dar la salariu iei p***a, m***e cu contract
Iarba mea se aude, cuie cu mortar
Nu dau vreun contact, dacă e decontat
Că i-am cântat „Genți De Bani” lui Ponta
Nu părea contra, dar nici prea pro, tată
DOC, bag oriunde, Kobe, DOC – Eu, a ieșit, Shobby
Încă-s copil, îmi place să mă joc
Îmi place să le dau și mai ales la cioc
Gen „Cioc! Cioc!”, „Intră, tată”
Scuip foc, foc, flintă tată
Te rog, rog, mai minte o dată
Și țoc-poc o să ții minte odată
Gen aia în care m-am căcat pe ai tăi, cu tine, m-am șters
Da! Da! Da! Exact cu tine, man bless
Rap plin de p***e au făcut și-au dres
Nu știu ce au făcut și cum, doar că n-a mers
Și cică eu n-am flow și n-am text
Cum eu nu am test? Ce vorbim bă?
Când transpir la show-uri, Ron Artest
Și asta-i des, treaba-i simplă
Îmi place ce fac și vine din suflet
De aia nici unul nu poate să sufle
Nu fumez cu lumea, hai poate că-l pufăi
Plec cu asta mică s-o văd fără rufe
Eu sunt caterincă, dar tu c-am suferi
Cu morcov în supe, te c-am superi
Știu ce sunt nu mă mai dau super
Dar nici sub el, înțelegi? Super
Cărți pe față ca la whist, m*********s
Ce avem noi, nu e piață, e un chioșc trist, m*********s
Să te realizezi din rap la noi, vis, m*********s
De aia încerc să visez afară, peace m*********s
Fiindcă ce am făcut eu, n-a făcut nimeni
M-am tradus pe mine, n-am făcut rime
Pe alea de bine, de rău, le-am făcut bine
Și dacă le-a plăcut bine, dacă nu mâine
Că vine alt lot, azi am dat tot, stop!
Nu mai scot, că nu mai pot, sunt mort
Sună gay, dar Mugurel m-a pus în fund
Că mi-o dau de la trei, fus în gând
Da fus în gând, mi-o dau de la trei, fus în gând
Extratereștri m-au adus aici și m-au pus să cânt
Tereștri m-au pus să cânt și m-au pus să vând
Să fac bani să-mi iau mașini, să am fani, să-mi iau bășini
Să fac și cash-out, nu doar cash-in
Vreau să vând CFR-ul, bani pe șini
Dume, dume, dume
D-astea am la mine, păi de astea vă dau
Nu ne spune glume
De alea după capul tău ca Duncan Mccloud
Unicitate-n toate, am citate, poante
Flowuri agitate, poate sau recitate
Dar tot timpul fresh, niciodată reciclate
CTC vor fi tot timpul mieji, nepoate
Dăm din coate, scoatem capul că poate capul înainte ca țoape să îngroape rapul
Îmi bag doape că rapperi latră la prelată cu câte o piesă aberantă
Am speranța că lumea e pe trezeală în baie pe tron
Concept cât o urzeală, vai c****e ce ton
Ce idee, ce dileală, mi se pare beton
Tare de tot, salată cu carne de ton
Nu ton gen pește, ci ton gen bum
Sunt atât de old-school, că am reterminat Doom
Nike, zoom, set-back, ațe
A venit vânătorul, dragele mele rațe
Capul la cutie, că nu se știe ce va fi
De la mine ceva fin, din bar în bar ceva gin
Nouă-ș-nouă, ca anul zero CTC
La o sută vă chem la petrecere, hai
[Break]
Hai înapoi la niște clasic Nasa, fratele Deli pe zonă, știi despre ce e vorba! Da, da, ah, ah, zic!.
[Verse 2]
Mă simt de parcă-s Belly într-un univers paralel
El ar fi Adele, eu Feli, sper că înțelegi paralela
Fac asta de mic ca Selly, m-am dus glonț din parabel
Cu Dobrescu, Nasa, Deli, rapul meu să par Abel
Niciodată tată, parcă ieri mi-am serbat majoratul
Alaltăieri m-am trezit cu o rată majorată
Te iau la miel, pentru strofa ta codată
Mă piș pe trupa ta codașă
Să mor de mai tac vreodată (suge-o)
Tu nu, tu nu, nu, toți
Vorbiți de DOC, sublim sub nas sunteți morți
Nici măcar nu aburiți ca lumea, boşorogi
Libidinoși, nu știți nici măcar să muriți ca lumea
Nu ies, nu apar, nu vă halesc, eu mă separ
Dacă mă vezi probabil bani, dacă imi ceri probabil n-am
Ăsta sunt și mă urăsc mai rău, decât o face oricine
De aia imi vine să mă piș pe tine, că nu mă urăști bine
Ține tu contul, că mie, sincer, mi se rupe p***a
După mine, rapul românesc ar trebui să-mi pupe p***a
Nu să mi-o sugă, că tu știi că băiatul rupe gura
Simt că erup, am o foame de lup (Duran Duran)
Sunt curat-curat, duș de dimineață
Nu ard arbuști de dimineață, n-am mai fi primii în piață
Trebuie să mai tragi și linii în viață, să topești inimi gheață
Apoi te privești în instanță cum zâmbești, sub mustață
Și tot tu ești acuzarea, cât de departe îi ia cu zarea
De parcă bem Dom Perignion, dopul acu sărea (Poc)
Ilustră mixură de dragoste și ură
Nevastă-mea mă înjură, zice că sunt o pacoste da’ îndură
Să-mi scot p***a, nicciodată nu am înjurat atât
Dar trebuie să o scot din gura ăstora că deja le stau în gât
[Break]
Le stau în gât și atât, schimbă-o Nasa! Yeah, aha, de la Biggie până la Nicky. Aha, zic! Ce faceți mă? Din ciclu aveam un verde bun acasă și uite ce a făcut din mine nenorocitul! Hai să vă spun povestea unui muguraș minune! Mugurel! Era la modul, știi?.
[Verse 3]
Mai aveam un pic, exact de unul mic și
L-am infiletat, l-am dat și somnic și
M-am teleportat instant într-un loc șic
Și oricat de somn îmi era, m-am sculat pe loc (zic, de ce?)
Probabiil fiindcă în fața mea e tot păsăretul
Care învârte atât televiziunea cât și internetul
Uite Ceușan, Grebeniștean, îmi fac cu mâna
Dar să fim rapid, că una din ele, trebuie să mai pună una
Și se bat care s-o pună, bă lumea e nebună
Așa că ard ninja, fug cu mingea, înainte să se repună
Mă înțelegi, fug privind în spate, nu văd pragul
Îmi sparg fața, când ridic privirea, Iulia Albu
Și îmi vorbește de sus că e vedetă
Am dat la găină până am făcut oul din mâine omletă
Bravo mie, am stil, gen video player
Prohapul deschis în cheie, astea vor să-mi facă cheie
Adică să mă ia acasă, lasă, am unde să stau
Uite-o pe asta din spate, când se întoarce „Cucubau”
Exclam: „Karl Lagerfeld, trăi-v-ar Iliescu”
Mă uit mai bine, ghici cine-i, Mihaela Rădulescu
Ce bas-n voce, fumează ceva ce-i sub Carpați
Și dacă nu mă credeți puteți să-l sunați pe Bean să-l întrebați
Zice că ar vrea și doamna niște p****s
Că al ei s-a dus să sară de pe Marte și ea e de pe Venus
Eu nu-s pregătit, de dânsa într-însa
Că dacă scoți acidul și siliconul din ea nu intră într-un sac
Aoleu, îi cade fața, chemați chirurgul, fără „Lugu, Lugu”
Bagă în a cincea că am alte lucruri
Mult mai importante de făcut cu timpul a. k. a. banul
Mai fac doi pași, bam, Bianca Drăgușanul
I-am zis că e alergică la aer, că e umflată toată
Mi-a zis că-s fraier, e super fată
„Super fată, hai mergi si schimbă-te-n cabină
Că ne vede lumea și zice că-s gay că mi-o ard cu tine”
Cine se aștepta să-mi dea așa o mare palmă
Care m-a trezit ca un foc de armă (bam)
[Break]
Mă înțelegi? Schimbă! Mă înțelegi? Plimbă! Aici cu altă latură a omului, avem de toate boși, și voi și eu și noi și toată lumea. Nu e nimeni doar într-un fel! Greu de acceptat, dar așa e, fii atent, fii atent.
[Verse 4]
Am atâtea lupte cu mine ce le-am câstigat pierzând
D-alea ce par să se termine când de odată își iau avânt
Și mă răvășesc ca plăcinta lui bunică-mea pe vechi
Universul îmi vorbește, îs ORL, doar ochi și urechi
De aia mă pierd în detalii, ceas după ceas ca Dali
Pe fundal „Vals” de Smiley, am finețea în genă, Kylie
Îmi place să fac mulțimea să tresară de parcă-i dai limbi
Stop pe bară sau o bag de afară, păi fac un Kyrie
Trag cu om pe mine cum am făcut-o mereu, tati
Mă găsești fie frecând p***a, fie unde e mai greu, tati
Am crezut și cred în DOC, am creat un zeu, tati
Mă întrebam cine sunt, ca să aflu ce sunt eu, tati
Sunt energie ce poate să miște totul
Că-s omul să riște totul, doar ca să miște mortul
Ca să zic așa, vezi tu, eu mă piș pe ponturi
Stau chill pe niște conturi, încă adun rodul, ca să zic așa
Ochii ăștia goi în aluminiu prin zăpadă
Sărut patru buze moi, de cea mai distinsă fată
În ochii goi, soare și ploi, hotărăște-te bă tată
Ea nu glumea, zicand că-s ca lumea, da gen ca lumea toată
Sunt în toate felurile și acum treaba e asumată
Iată tată, așa arată cel care n-are ce să piardă
Pictez pentru cel ce se încăpățânează să nu vadă
Vasta pleiadă de culori ce deja animă lumea moartă
Atâtea plante-n foi, că-mi faceam sute de ierbare
Recunosc, ne-am prăjit și noi, dar să-mi fie cu iertare
Dacă aș da timpul înapoi să fie măcar ieri, mane
Și tot la fel aș face-o că ăsta e drumul meu și merg tare
La finish douăzeci de p***e nebune să arunce cu petale
Douăzeci de bajeți pe bune, tunet când scuipă din metale
Către cerul ăsta ce-mi e și mamă și tată
Dacă vorbesc tâmpenii, mama și tata mă iartă
Ăsta sunt.
[Break]
Schimb-o frate Nasa! Elanul lui Gazah cu Kev și Dice! N-aveam cum, mi-a spart fața și zic.
[Verse 5]
Gâzanu cu elanul, eu zic ca la Scan-ul, războinicul de aur lasă Kazahstan-ul
Nu-mi trebuie lauri și la faza asta nu vorbeam de Guess Who, să moară bălanul
De ciudă că nu e scandal, pufăi mereu Gandalf
Ciop-ciop, same-same, crimă ca de-un gram dalb
Luptă-n formă Van Damme, squad-ul meu din Gundam
Tu stop-stop, lame-lame, alt Tab, i-aţi alt cap
Zic CTC-s bestie, rapul românesc și CTC-i peste
Se poartă deasupra gen CTC-s veste
Și tot cu ego rapul, gen ete ce chestie
S-au dat ei cu Trap-ul gen CTC-s trestie
Na, CTC-s creste, cu țeste de Dexter
Și textele-s teste, nevestele-s reste
Crucea pe voi toți, zi doamne ferește
De aia îmi place Trap-ul, pot să dau cu atâtea flowuri
Nu mai dau de mult pe vechi, că-am avut atâtea showuri
In douăzeci de ani de boom-bap am patentat atâtea ștouri
Și toți engleziții „yes” când mă văd că vin cu noul
Ca mine fine, nu poate s-o dea decât ecoul
Și nu la fel de bine, că ăsta vine după ca retroul
Tu reține DOC devine bombardier precum metroul
Ani de zile am batut floor-ul, cazinouri, tu bati apropouri
Nu apăr sărăcia, nevoile, neamul
Detest sărăcia, nevoile, banul
Trăiesc în românia cu foile, gramul
Aprind La Bottiglia și toarnă whiskanul
Nu apăr sărăcia, nevoile, neamul
Mi-apăr familia, colile, geamul
Mi le aprăr că neamul în general e neam prost
Și stă geană pe tine dacă te-ai scos
M**!.
[Outro]
Vă mulțumește fratele, 13 Octombrie, lansare „Eu”, Arenele Romane, toată lumea mea e acolo, lumea mea, fiecare cu lumea lui, a mea, budibubudu, fiecare cu lumea lui și a mea e mare, de aia pare lumea mică în general, hai acolo! Arene, 13 Octombrie, Sâmbătă. Auuu!

C. O. D - Ultima Fază

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aha, ye…
Când instinctu’ matern este unu’ de fiară,
Realizezi că te ridică cine te și coboară.
E legea naturii, instinctele sunt legate cu sfoara,
Posibil să nu mai simți asta și a doua oară…
Ceva separă intenționat direcția de morală,
E trist că toată tinerețea se preface-n boală.
În acuzații fără noimă e pustie glastra
Și cu asta-basta! Mă plimb prin Alabasta
Însetat pan’ la sacrificiu, iluzie sau viciu,
Am destulă creme să stau pe gânduri ca-n ospiciu.
Peste maile de zări, și puținele mari realizări,
Contează ce-ai asimilat din stări și frustrări.
Eșecul vine neanunțat, ca unii-n soare n-au gust,
De-asta spun când simt, sper să iubesc morții ca-n Faust.
Mă scald în emoții și realizez cât sunt de mic,
Pentru că-n final, recompensa echivalează cu nimic!
Și nimic înseamnă totu’, sau poate mi se pare,
Caută tu nuanța perfectă într-o vie non-culoare.
Pictează pe sticle ce vezi, niciun strop să nu pierzi,
Și se pare ciudat c-ai ajuns cu ochii să sângerezi…
În loc să donezi esența, primind independența,
Dar acest gest sincer e acuzat de impertinență.
Ai o viață cu multe cusături ce-ți promite solemn
Că te va acoperi total când vei păși în infern…
Indiferent de interferențe, cu prezențe în zdrențe,
Razlete, sufletu’ ce se scaldă-n acuratețe.
Atunci când te strică, și anume îți spune pe nume,
Ai impresia că orice gând, de nicăieri, pune presiune.
Sfidează slăbiciunea, și nu pentru că trebuie,
Ca un trandafir urban ce înflorește-n Decembrie.
N-am pretenția de-a mă-nțelege, ce scriu eu e vag,
Însă-s mult prea realist să pun picioru-n prag!
Cine pândește după colț, are colți și-un scop,
E ușor să-l ocolești, dar nici asta nu mai pot…
De când drumul e învelit cu parfum de sec,
Succesul contemporan rămâne un simplu secret.
M-aș sinucide azi, dar mă presează ziua de câine,
N-am credința de enoriaș, am una de câine.
Reprezint latura întunecată din apus ca vizigoții,
Schițând o poveste descrisă de proporții…
Despic firu’ narațiunii-n trei ca Dunărea,
Deși știu foarte bine că asta nu e treaba mea…
Privind lumina ca Tokageroh din lumea de dincolo,
Neschimbat și îmbătrânit, caut putere ca Piccolo.
Ce las în urmă-mi dărâmă rațiunea ca gloria,
O duc prost cu memoria, ca ungurii cu istoria!
Linia dintre mine și-adevăratul eu e subțire
Și-atârnă greu, ca balanța dintre pestă și orbire..
Am fost acuzat de cineva că numai trudesc,
Ceea ce tu numești progres, pentru mine e regres.
Legea universului înfruntă aberațiile omenirii,
Te ajută să pășești dincolo de gratiile gândirii…
Important e să nu uiți cine ești, și nici ce-ai fost,
Chiar dacă incultii, pentru asta, te vor lua de prost!
Că sunt arogant, bătut în cap, îngâmfat, de fapt,
Afirmațiile tale au scopu’ prost justificat…
Prin vorbe pe la spate, nu știam că-ți plac bârfele
Și inapții au ajuns să pună botu’ ca t***ele..
Hai critică-mă acum! Mai bine vezi-ți de-ale tale!
Principiile umane și morale diferă la fiecare..
Detenția sufletească e cea mai dură pedeapsă,
Nu te recunoști de mască și spui că nu îți pasă..
Degeaba ai atitudine printre nevertebrate,
Cine se-aseamănă, se-ndrumă, și așa mai departe…
Socotește adevăru’, deși e o palmă morală
Pentru un obraz social, într-o eră antisocială
Rupându-ți din conștiință, cunoști un întreg travaliu
Cu așteptare efemeră, ca ziua de salariu…
Prietenia iartă multe, orbule, treci cu vederea
Ia exemplu’ lu Fujitora, vezi care ți-e averea!
Știu că piesa asta e jalnică, are subiectu’ descentrat,
Dar atinge mai multe teme ca MC-ul tău preferat!
Te-am pupat…

C. O. D - Viziunea Bufniței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe drumul copilăriei am găsit un cadavru
Ce-mi semăna perfect, acum știu unde mă aflu
Simt gustul vieții, este o glumă nesărată
În meciul cu mine însumi s-a jucat doar la o poartă
Neputința vine din starea de neliniște
Crede-mă, și-n sunet infinit găsești liniște
Mă aflu pe-o miriște, departe de realitate
Unde timpul prin dualitate se desparte
Joacă-ți cartea fără să știi ce valoare are
Când mă văd simt un fior de abandonare
Nu te-ntoarce de-ai plecat fără ființa ta
Zici că te respecți dar ai tricou cu altcineva
Mă joc cu lamele ca Dass, vin-o mai aproape
Să știi cât ești de inapt, nu altul să ți-o arate
Greșeli repetate din pură voință, ce clădești?
Dacă minți pentru succes nu o să-ntinerești
Fără foc frunzele nu-și etalează ultimul dans
Ești neputincios ca Garc, lozul extras
Vorbești multe prostii, scrie-ți zodiacul
Viața-i amanet, uneori plătești cu capul
Vrei poezie matură, calcă-mă pe coadă
Și te vei simții pierdut ca-n învățătura nomadă
Cine știa că voi abandona diavolii Caevra
Mă port șiret să văd cât de mult poți atârna
La început era frumos, azi e doar rutină
Visam la concerte și la o sală cât mai plină
N-a fost să fie, rețeta succesului e o rană
Fără sare n-are gust deci muzica tre’ să doară
Nu calc pe cadavre, am țeluri mai grave
Metal pe metal curge sevă și încă arde
Dă-mi șansa de-ați arăta întunericul Cahilei
Zi ce vrei, de la ei asta-i viziunea bufniței
Lirica ta-i ca norocul meu în pariuri, discret
Vin ca avalanșa, nu ratez țintă și nu iert
N-o să te-ajute armura ca pe boi, nu te teme
Am făcut destule teme pân-am dat-o în extreme
Ca râpă, bârfa multă e la modă deci știi tu
Insiști pe mască, trece vorbele prin filtru
Îți pierzi mințile-n karate, capitale indulgent
Concret, tu cu rapu’ n-ai nici un unghi adiacent
Șapte zile-n întuneric, doi mă-ntorc acasă
Dincolo de viziune stă succesul da’ nu-mi pasă
M-apasă repetiția, vezi cum îți numeri pașii
Îți scot ochii ca Etacii, nu mă compara cu falșii
Țin un ochi închis ca Zoro, să văd mai multe
Zero laudă, voința mea refuză insulte
Scoate flăcări din călcâi ca Sanjii, m**e Ahile
Țin un pumn de pastile, pune reacția în file
Sunt conștient că m-agit pentru nimic da-i țel
Să faci ce vrei chiar de foamea te bate ca pe Ryzen
Te gândeai că-s la final, mare dreptate aveai

C. O. D - Ultima Fază 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aha, ye… Yo!
Când instinctu’ matern este unu’ de fiară
Realizezi că te ridică cine te și coboară
E legea naturii, instinctele sunt legate cu sfoara
Posibil să nu mai simți asta și a doua oară…
Ceva separă
Intenționat direcția de morală
E trist că toată tinerețea se preface-n boală
În acuzații fără noimă e pustie glastra
Și cu asta-basta!
Ma plimb prin Alabasta
Însetat pan’ la sacrificiu, iluzie sau viciu
Am destulă vreme să stau pe gânduri ca-n ospiciu
Peste miile de zări
Și puținele mari realizări
Contează ce-ai asimilat din stări și frustrări
Eșecul vine neanunțat, ca unii-n soare n-au gust
De-asta spun că-s liber să iubesc morții ca-n Faust
Ma scald în emoții și realizez cât sunt de mic
Pentru că-n final, recompensa echivalează cu nimic!
Și nimic înseamnă totu’, sau poate mi se pare
Caută tu nuanța perfectă într-o vie non-culoare
Pictează pe sticle ce vezi
Niciun strop să nu pierzi
Ți se pare ciudat c-ai ajuns cu ochii să sângerezi…
În loc să donezi esența
Primind independența
Dar acest gest sincer e acuzat de impertinență
Ai o viață cu multe cusături ce-ți promite solemn
Că te va acoperi total când vei păși în infern…
Indiferent de interferențe
Cu prezențe în zdrențe razlete
Sufletu’ ce se scaldă-n acuratețe
Atunci când te strică, și anume îți spune pe nume
Ai impresia că orice gând, de nicăieri, pune presiune
Sfidează slăbiciunea, și nu pentru că trebuie
Ca un trandafir urban ce înflorește-n Decembrie
N-am pretenția de-a mă-nțelege, ce scriu eu e vag
Însă-s mult prea realist să pun picioru-n prag!
Cine pândește după colț, are colți și-un scop
E ușor să-l ocolești, dar nici asta nu mai pot…
De când drumul mi-e învelit cu parfum de sec
Succesul contemporan rămâne un simplu secret
M-aș sinucide azi, dar mă presează ziua de câine
N-am credința de enoriaș, am una de câine
Reprezint latura întunecată din apus ca vizigoții
Schițând o poveste descrisă de proporții…
Despic firu’ narațiunii-n trei ca Dunărea
Deși știu foarte bine că asta nu e treaba mea…
Privind lumina ca Tokageroh din lumea de dincolo
Neschimbat și îmbătrânit, caut putere ca Piccolo
Ce las în urmă-mi dărâmă rațiunea ca gloria
O duc prost cu memoria
Ca ungurii cu istoria!
Linia dintre mine și-adevăratul eu e subțire
Și-atârnă greu, ca balanța dintre pestă și orbire.
Am fost acuzat de cineva că numai trudesc
Ceea ce tu numești progres
Pentru mine e regres
Legea universului înfruntă aberațiile omenirii
Te ajută să pășești dincolo de grațiile gândirii…
Important e să nu uiti cine ești, și nici ce-ai fost
Chiar dacă inculții, pentru asta, te vor lua de prost!
Că sunt arogant
Bătut în cap
Îngâmfat, de fapt
Afirmațiile tale au scopu’ prost justificat…
Prin vorbe pe la spate, nu știam că-ți plac bârfele
Și inapții au ajuns să pună botu’ ca tarfele.
Hai critică-mă acum! Mai bine vezi-ți de-ale tale!
Principiile umane și morale
Diferă la fiecare.
Detenția sufletească e cea mai dură pedeapsă
Nu te recunoști de mască
Și spui că nu îți pasă.
Degeaba ai atitudine printre nevertebrate
Cine se-aseamănă, se-ndrumă, și așa mai departe…
Socotește adevăru’, deși e o palmă morală
Pentru un obraz social, într-o eră antisocială
Rupându-ți din conștiință, cunoști un întreg travaliu
Cu așteptare efemeră, ca ziua de salariu…
Prietenia iartă multe, orbule, treci cu vederea
Ia exemplu’ lu Fujitora, vezi care ți-e averea!
Știu că piesa asta e jalnică, are subiectu’ descentrat
Dar atinge mai multe teme ca MC-ul tău preferat!
Te-am pupat…

C. O. D feat Krepoo, Verde Si Carpatin - Refuz În Oglindă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Krepoo:
24 din 24 voi recita, vezi tu
Crezi tu, nu iau nicio pleavă, dar rămân cu restul
Lupt ca pe front, dar pan’ la urmă, lovit frontal
Totu-i atât de plin, dar gol, fără nimic pe fundal…
Pesimist rămân pe veci, nu mai pot să visez
Că am coșmaruri îndeplinite… Îți vine să crezi?
Ramâi tu paralel, e cercul vieții, cine-ndură?
Oricâte calcule face, tot îți dă cu virgulă
Soarele apune, pe bune
Mă las vrăjit de bezna nopții
Mâine, de la capăt, cap la cap se va adeveri
Se spune că ți-a fost scris să-ți fie rău sau bine
Problema e identică, tot scriu să-mi fie bine
De regulă, nu-i nicio regulă
Mi s-a spus că gândesc doar pentru mine
Știi bine, va rămâne o speculă
Parcă tot aud șoapte să las tot
Mă-ntorc, cine știe?
Glasul meu pe tobe-l voi lăsa moștenire.

Verde:
Durere expusă, transpusă prin litere
Când înjur, sunt proști o grămadă la grămadă, ca vitele
Dau boală prin (?), la MIC ia foc treaba
Sunt beat în rime și bagând ca Blaga
Verdele mă inspiră, alcoolul mă face să cad des
Vă castrez
Oscilează chackre când decolez
Pun darul în rime, sunt la fel de-un car de ani
Mă pis pe tine, pe restu’, pe modă, pe bani
Realitatea mă consumă, cratere când cad pe gânduri
Omule, te agiți, da’ toți ne uscăm între patru scânduri
Viu, scriu rânduri să las ceva în urmă
Până spiritul pleacă din mine și ies din turmă
Acceptă-ți poziția și urcă, descurcă-te!
Obiceiuri proaste, persoane false, aruncă-le!
Zâmbete prefăcute, (?) multe
Tovarășu’ ți-e tovarăș, da-n caz de caz, du-te!.

C. o. D:
Mi se pare tare ciudat, aveam un vis de neatins
L-am ignorat constant, până când l-am învins
M-am trezit acum puțin timp, realitatea-i virtuală
Azur pe nava pixului, și navighez pe coală
Am smuls regrete cât pentru o mie
Ce-ți pasă ție?
Merg pe alt drum, de fapt, resemnarea-i pustie
Douăzeci de ani pierduți, cu realizări infime
Nici eu nu știu totul despre mine… În fine!
Am filme noi ce se repetă aleatoriu
Din orgoliu
Nu că-s întunecat, însă văd totu-n doliu
Portofoliul vieții mele cuprinde amintiri și atât
Vreau o strângere de mână și după o strângere de gât!
Ce urât trece timpul, asta spun toți idioții
Lumea a decăzut
Dintr-un fruct
Hai la miezul nopții
Zilnic mă cert cu pereții până o dăm la pace
Aștept ziua când mă vor îmbrăca alții la patru ace….

Carpatin:
Hai să zic, și eu aveam un vis în care
Sombreros con carne (?) îmi turnau în pahare
Tai în carne vie ca un măcelar tâmpit
E caterincă macabră, 4 maeștri pe beat
Pun lumina și întunericul pe cântar
Și apar când parcă totul râde din umbră, ca la carnaval
Și-mi pare că-n visul ăsta sunt mult prea mulți
Doar copii te plac, ca pe-un film pentru adulți
Apar din liniștea profundă, ca Pantera Roz
Și am destule pe cap ca mexicanii cu sombreros
Deschid porțile timid către a 6-a dimensiune
Debusolat fiind, ca un tocilar cu mențiune
Tranzitez lent între neființă și moarte
Înrolat în războiul liric, tre’ să trag pe coate
Albastru de Voroneț, și clopotele batem
Dau monotonie, ca un poet simbolist absent…

Samurai - Mașina de Scris (Paranoia13 - Episodul 2)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Altă filă, simt locul ăsta ca de gheață-n mine
Nu e nimeni cu o bere-n mână, pe cer luna plină
Totul e bine atâta timp cât mă abțin
Că am băgat tot anu-n mine deja încep să mă resimt
Adu-ți aminte la-nceput credeai că-nveți ceva, dar nu
Era în capu-ți tău sau nu știu poate o dată a fost bun
Mi-aduc aminte oricum eu n-am uitat cum am crescut
Că m-am lăsat purtat de vânt și nu regret nimic acum
N-am fost vreodată prea bun am căzut pradă îți spun
De la fumat la mușchi în fine în Constanța e ca-n filme
Dar toate astea s-au dus nu pot s-o iau de la început
Încă unu și atât, da încă unu până când?.
Eram un model de urmat dar nu mai știu ce s-a întâmplat
Rămân o voce pe track, o piesă în plus de ascultat
Eram un model de urmat dar nu mai știu ce s-a întâmplat
Rămâne vocea mea pe track, o piesă în plus de ascultat.
Cred că-i o stare de fapt, mă uit la tot ce am lăsat
Mă uit la mama și la tata, ei nu-nțeleg ce am creat
Ce faci? Viața se duce, știi și tu cât ai clipi
Ai toată lumea la picioare ai grijă ce-ți dorești să fii.
Eu am pictat tot ce am zis un modernist cam atist
Și știi eu n-am ales nimic, doar că nu m-am oprit din scris
Eu ți-am pictat tot ce am zis un modernist cam atist
Și știi eu n-am ales nimic, doar că nu m-am oprit din scris.
Și uneori ceva-mi spune, lasă totul și pleacă
Visul ăsta cu rapu’ sunt prea puțini ce-o să-nțeleagă
Unii zic c-o să treacă, alții zic că-i o joacă
Și se trezesc mâncând c***t apoi se-neacă dintr-o dată
Am o minte bolnavă, e clar că n-o să mai treacă
E gravă, pleavă de rapa, toale murdare și o zdreanță de geacă
Eu sunt de vină că m-am născut în România
Haide nu te mai preface, toată lumea să strige familia
23 de ani cât o să mă mănânci de p**a man
Că vin de la mare și sunt urât că-s veteran
Te văd la show în mulțime cum te uiți sceptic la mine
Te duci în p**a mea acasă și te apuci tu de rime
Faci off-the-dome când ești muci
Umblii cu texte prin blugi
Când o să scrii 600 o să te las să mi-o sugi
Faci off-the-dome când ești muci
Umblii cu texte prin blugi
Când o să scrii rânduri o mie
O să te las să mi-o sugi până atunci.

Cretzoo - Conversație Cu Nimeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Altă zi, aceeași schemă
Alte gânduri ce-mi fac capu’ să-și dea rostogol pe pernă
Am fost atent mai mult la cât timp ia să dobândesc ce sper
Decât să fiu atent la ceea ce oferă
Acum sufletu’ prosperă către ce mintea aderă
Simt muzica cum îmi pulsează în fiecare arteră
Am alt traseu da-s același eu
Un singur lucru-ți zic să-l bagi la cap, fratele meu
Deschide-ți inima și lasă-năuntru pe oricine
Dar după prima greșeală, a 2-a tot timpu’ vine
Rareori am întâlnit în oameni ce-am găsit în mine
Dar când am făcut-o m-am asigurat că n-o să plece nimeni
Ai grijă de tovarăși, ai grijă de tine
Dar nici o secundă să nu renunți la familie
Înțelege-mă de ce mi-e greu azi să-ți spun cine sunt
Durează o vreme îndelungată până când
Prind încredere și mă deschid iar, până atunci sunt
Mai sceptic și mai suspicios, mai serios, mai curios
Am fost atent la cine lasă garda jos, sau cine o ține sus
Pumnu’ strâns, cu ce scop, mereu caut un răspuns
Vad o bunătate-n unii oameni, asta nu o neg
Da’ văd aproape-n fiecare aceleași interese și-s jeg
În multe poate, da’ crede-mă că nu fac nimic până nu m-asigur că am dreptate
Am fost vagabond de mic și nu doar că mi-a plăcut
Da’ am învățat în timp că tre’ să fiu mai precaut
Nu-mi dau seama dacă-s nesătul sau flămând
Știu că niciodată nu mă satur pe beat să m-avant
Ce nu te-ntărește te omoară, ce nu te ridică te doboară
E vineri toamna, vine frigu’ iară
Da-s obișnuit cu el, că-s rece de fel
M-atasez repede și mult prea greu mă detasez
Dar și când o fac, o fac de tot, mă re-așez
La locu’ meu, mă retușez, mă-mpart și mă dublez
Dacă e nevoie,
știu doar o direcție, înainte, înapoi nu merg
Conturez un univers cu fiecare vers, beau și fumez
Mă simt liber să mă pierd, știu să mă regăsesc
Lookin’ all the time for the better ways
Cause i’m lookin’ up to fight for the better days.
Bitch.
Am persoane care aș vrea să fie lângă mine
Momentan le țin în suflet și în minte bine
O să muncesc intens, ca să ne revedem
Abia aștept clipa-n care din nou o să bem
Capu’ sus, privirea-n față
Când viața e o zdreanță
Țin să-i dau la m**e și după să-i cer chitanța
Pășesc pe un strat subțire de gheață
Și cu toate astea, mă simt în siguranță
Mă bucur că ne-am cunoscut, ți-am zis de la-nceput
Aș fi vrut să fie mult mai mult
N-am timp de pierdut, îmi doresc doar să te ajut
Să te simt și să te ascult, o zic pe cuvânt
Onoarea mea de om, depășește orice munte
Inima asta a trecut prin sute, știe să lupte
Deschid o bere, aprind o țigară
E și sâmbătă, mai e și seara
Am un vibe și îmi vine s-o dau iarăși
Așa mai chill, gândul la familie, la tovarăși
Sute de kilometri n-o să mă facă să uit
Cine sunt și tot prin ce dracu’ am trecut.
Fii atent, la tot ce vrei să faci
Nici un pas greșit, ai grijă cum calci
Prin cald și ger, cu cine vrei să fii
Când te-ntrebi, răspunde sincer

Samurai - Hagi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1:
Urmăresc soarele ăsta aproape de 30 de ani,
Filă cu filă i-am tot scris, holbându-mă pe geam,
Sincer, visam s-ajung aici, şi ştiu că pot mai mult,
Da’ cred că evitam cumva să mă expun atât,
Ne-am cunoscut în dormitor, la al bătrân,
Eu eram un copil tăcut, da’ îmi doream să mă asculte mulţi,
Cu-atât mai mult, mereu visam să fiu recunoscut,
Da-s mulţi care ar face orice să-ţi fure un minut,
Şi-am fost nevoit să recurg la ceva mult mai crunt,
Da’ timpu’ petrecut cu tine nu e timp pierdut,
Plus că nu sunt nici măcar pe jumătate nebun, ca alţii,
Îmi place să visez cu ochii întredeschişi pe pagini,
Io simt că-s legendar ca Hagi, n-au cum să mă uite,
Da-s încă mulţi care nu ştiu şi le-ar plăcea s-asculte,
Să ştii că ţi-am scris câteva sute de poezii,
N-am stat să număr, că nu ştiu de când mă ştii,
Mi-au plăcut străzile astea gri, ce dacă sunt nervos tot timpu’,
Răsăritu-l văd la mare, întrec Dunărea pân’ la cazane,
M-aşteaptă Decebal, îi fac cu mâna de pe mal,
Se uită cam ciudat la mine, n-o iau personal.
Strofa 2:
Urmăresc soarele ăsta aproape de 30 de ani,
Şi cred că el ştie exact tot ce-mi doream şi n-am,
De ce îmi place drama? Feeling-u’ ăsta mi-e familiar,
De ce reuşesc să zâmbesc când sufletu-mi e rece?
Nu tot ce zboară trece, vezi că moliile rămân,
E-aproape seară, la reflectoare e coadă acum,
Da’ Universu’ nu-i degeaba, le aşază,
Vezi c-o să rămâi p-afară dacă nu eşti nici măcar pe fază,
Îmi ţin imaginaţia trează, chiar şi când sunt lat,
N-am uitat, cel mai mult contează cât de bine-o fac,
M-am panicat, chiar le-am combinat, da’ nu e stres,
Îmi trebe’ doar un comprimat, şi să mă hidratez.
Strofa 3:
Urmăresc soarele ăsta aproape de 30 de ani,
El m-a văzut şi când cădeam şi cum mă ridicam,
Şi când prindeam elan, mereu îmi dădea peste nas,
Îmi arăta că noaptea vine, indiferent ce fac,
Că tot ce ne e drag, într-un final, pleacă sau piere,
Opusele se-atrag, da-n timp devin exact la fel,
Şi-am avut o răbdare de-oţel,
Neîncetat priveam spre cer, cu ochii mari am continuat să sper,
Am fost mereu stingher, că-ntre şerpi devin deviant,
Bănuitor, atent, că nu ştiu ce fel de venin au,
În vene simte bine frina, viaţa mea-i un ring,
I-am zis că nu mă tem de final şi că o să-nving,
Acum, filmul, mă desprind, mă lupt cu timpul, parte-n parte,
I-am scris rânduri mii şi mii de 28 de ani, pe Marte,
Ştiu că pare prea departe, da’ n-am de gând să renunţ,
Ce dacă se ascunde-n noapte, vine altă zi numaidecât.

Cretzoo - Lumina Difuză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

N-am știut cum s-o-ncep, deși-am știut ce vreau să zic
Încerc să mi le-așez, oricât te-ajut sunt mulțumit
De-aș putea deodată la mine ceva să schimb
Ar fi să judec fiecare faptă de parcă-i ceva greșit
Ye, arată-mi și-ți arat respect
Oamenii ce au făcut-o îi țin de peste un deceniu
Dacă mă faci să mă simt locu-n care vii și pleci când ai tu chef
N-o să-mi vină greu să te îndepărtez, i dare you
May you, be at least honest with yourself
Înainte de a te scuipa în ochii tăi frumoși ca ceru
Crezi ce vrei, decât fraier, prefer jeg
Decât să stau ampulea, prefer să rămân singur, să plec
Te voiam odată mai mult ca pe propriul bine
Dar tu nu știi ce vrei și nici nu mai îmi pasă
În fine, oameni vin și pleacă, ai grijă de sufletul tău
Binele atrage bine, rău-i clar c-atrage rău
Nu-ți mai fa filme, în general pui partea bună-n ele
Dar când se-ntâmplă contrariul crezi că e ceva greșit cu tine
Mai rău să fii confuz decât să știi ceva greșit
E mai greu să fii pierdut decât rătăcit
Muncește cu tine știind că într-o bună zi
N-o să depinzi de alții starea în care vei fi
Ai făcut ce ai simțit n-o să te judec pentru asta
O fi orgoliul prost, dar demnitatea mea contează
Poate ne vom reîntâlni vreodată și-o să-ncerc să îți explic
Mai multe, momentan atât îți zic
Nu vreau să te văd, s-aud de tine mai nimic
Îți doresc să fii tu bine, nu-mi sta în caracter să țin
Ură pentru oamenii pe care i-am iubit
Ia asta pune-o pe repeat
Ți-e greu și ție, te-nțeleg dar n-o să mint
Îmi pasă mai mult de mine și am grijă cu ce simt
Te sfătuiesc ca pe viitor
Să fii adevărată-n fața unui singur om.
Viața-i o comoară dar pe hartă n-ai indicii
O desenezi cum vrei și-o faci cu sacrificii
Una peste alta, solitaire jucat cu vicii
La finalu’ căruia nu prea sar artificii
Far’ să-ntreb, oameni zic c-o să regret
Apas fără control incontinuu alt delete
Am cerut o viață sigură, am primit o viață singur
Ce să înțeleg?
De-ai avea mai multe vieți, p-asta-i fute-o sau riscă-o?
Ai fi relax, ai îngriji-o sau ai da-o?
Gata cuuu ce zic oameni-i prea tabuu
Îți zic să-ți urmezi visu eu îți zic să stai în fața lui
La modu’ cara-l după tine, tu-l ghidezi, tu-l operezi
Cu o cărămidă poți să faci pereți sau poți faci podeț
Ține doar de cum interpretezi, cuvinte pe text
Am chestii ce nu uit sau chestii ce nu-mi amintesc
Heeei,
Am traume, mă-ntreabă lumea, de ce bei?
Ce p**a mea tot vrei, adevăr sau iluzii?
Muzica-i tratament când realitatea-mi dă contuzii
Mă ia capu’ grav, bag sunetele-n perfuzii
Pe-a vostru nu-l înghit nici sub formă de infuzii
Pussy p****, nu caut vreo scuză
Nu caut o muză, nu mă căuta nu-s user
Am fost prost de multe ori, n-am fost niciodată looser
Tre’ să-nveți să nu îți pese dacă lumea te refuză
Merci că m-ai ascultat
Am scris aceste versuri sub o lumină difuză.
Poate acum nu ești bine, poate,
Poate n-o să fii nici mâine, toate,
Chestiile ce țin de tine,
Contează ce a fost îți dictează tot ce vine.