radacini – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Născând Părinți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

N-ar fi mai bine de-am da viață la părinți, în locul la copii?
Și-ar fi câștig de înțelepciune și moșteniri nu ar mai fi,
iar dragostea profundă ar fi, căci s-ar întoarce-n început
și trup din carne n-ar mai fi; s-ar modela arzând, iar lut?!
Cât de deștepți am fi din nou, aproape iar de rădăcini,
sădite-n cast meleag curat; când nu erau deloc „străini”
și trăiam toți din cinste pură, cuvântul era doar limbaj,
la împărțire dreaptă, rupt… Sacri, credinței apanaj!
Eram „trecut” de mult, mulțime, din care „bun” se selecta,
rămânând pururi o câtime… Și lumea nu s-ar înșela
și-am fi fost iar; întâi Messie, apoi am fi fost sfinți și zei,
timp de Univers, o seminție… Eram pe aștrii! Dumnezei!…

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Râvnită Genealogie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi caut rădăcini, tulpină nu-mi pot crește,
sau mugurele-mi caut de este pe vreo creangă
de-un arbore.. de-un Planck de punct îmi caut veste
și partitură de-am și, mi-a fost scrisă-ntreagă.
Mă resetez cumul dintre transmițători
din gene ce-mi cunosc, ce le-am avut aproape
-din ce-am din tată, mamă, bunici, predecesori-
pe caractere, nume.. să-mi fac integritate.
Sar de pe-un ram pe altul, ca într-un labirint;
căci sunt și Sârbu, Cucu, nu doar un Rădulescu,
sunt Carețaș, Mândaru, sunt eu ce-i reprezint..
Și-un Relicovschi a fost, antecedent pedestru.
La rându-mi amalgam de fruct mi-l fac cu Vlas
și mă îmbin fluid din Baciu, Lemian,
prin ea o Constantin, ce-mi fură suflet, glas..
Nu știu cine mai sunt, ce vânt m-aduce.. Dan!.
Stau singur fără cuib, că n-am acces pe ramuri,
mă uit în jur stingher, căci nimeni nu mă cheamă..
Nici vârstele nu-mi știu, inelele din neamuri,
cât încă pot să sui și trunchi nu se destramă.
Nu știu unde să urc, pe ce încrengătură
mi-aș vrea să mă sădesc, să fiu eu singur, pom;
neștiuți să am frați, să reîncep aventură..
Sunt strigăt și, răspuns aștept.. ca orice om!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Acasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Este intrarea-n lume
sau este o adresă
conformă firii..
sau înscris poștal.
Este o bază de renume
cu trimitere expresă,
o simplă form-a denumirii
sau e-un mod de-a fi, de spirit.. material.
Reper de-o casă
și un obicei,
e-o limbă
și c-un teritoriu..
O judeci sigur de frumoasă;
E locul ce-l numeşti „ai mei”,
unde natura nu se schimbă
și doru-i sigur vis real, din iluzoriu.
Ciudat liant e
-nu-l poți dezlipi
de ești plecat
și nu știi cât vei sta,
oriunde-ai fi și câștigi briliante,
căci tot acolo ai vrea să ai copii..
Este prin excelență loc predestinat;
ție hard de cord și minte orice-ai îndura.
Este o casă
sau o țară
unde îți sunt străbuni
și mulți contemporani..
Îți este locul de trăit și stat la masă,
acolo unde-i veșnic primăvară,
unde chiar și dușmani ți-i știi cum c-ar fi buni..
Căci ei îți vorbesc limba, te-nțelegi.. toți sunteți suverani!

Doidec - Rădăcini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sângeorz-Băi, numele orașului din Ardeal,
locul special unde Dumnezeu m-a făcut să apar,
am crescut jucându-mă și-nvățând din abecedar,
cu cei cu care acum umblu din bar în bar;
aici întâlnești fetele dulci ca siropul de arțar
și frumusețea lor îți cere toți banii din buzunar,
nu-s cartiere mari, gen oceanul planetar,
nu-s nici multe, da’ al meu e tare ca un stejar;
avem și străzi destule, tată, ca-n monopoly,
avem și teren de fotbal în curtea școlii,
pe care jucăm zi de zi când eram copii,
avem și moșii turmentați cu dumele lor hazlii.
localuri de noapte pline ca mușuroaiele,
băieți și fete ce se apucă de ars paiele,
asta-i orașu’ meu, cu bune și cu rele, știi?
îl respect și te respect ori de unde ai fi..
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB..
asta-i despre locul din care provin și unde o să vin,
de câte ori voi fi sătul să stau printre străini,
pe aceste meleaguri, a-nceput acest film,
pe care-l derulez atunci, când îmi amintesc de rădăcini,
și când zic de rădăcini, zic Stejarului,
aici am făcut primii pași, urmând să aflu că stejaru’ nu-i,
primele tovărășii din fața blocului,
balconu’ vecinului și rapu’ din casetofonu’ lui,
am copilărit aici suficient, frățioare,
mă știu cu toți băieții și fetele mă știu fiecare,
grădinița, prima zi de școală, clasele primare,
pân’ am terminat clasele V-VIII, la școala mare,
de vreo câțiva ani, am plecat, dau pe-acasă rar,
da’ de câte ori mă-ntorc, ceva mă face să tresar,
oricât de departe m-aș duce, de locu’ originar,
amintirile care mă leagă, nu dispar..
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.

Cristea Ionică - Vatră de Dor și Lumină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strofa 1:
La vatra mea, cu lut și lemn,
Se-adună dorul fără semn
Acolo plânge mama-n prag
Și-n sobă arde-un vis pribeag.

Strofa 2:
Sub cerul blând, în satul mic
Se leagă timpul de-un colnic
Și-n fiecare pas ce-l fac
Aud străbunii cum mă cheamă-n veac.

Refren:
Vatră de dor și lumină
Tu ești rădăcina mea divină
Din tine curge neamul meu
Și-n tine arde Dumnezeu.

Strofa 3:
Pe vatra noastră s-au născut
Copii cu sufletul crescut
Din trudă, lacrimi și cântări
S-au ridicat din glie stătători.

Refren (repetat) :
Vatră de dor și lumină
Tu ești rădăcina mea divină
Din tine curge neamul meu
Și-n tine arde Dumnezeu

Marcela Benea - Cântând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am fost pe muntele înalt şi-am cântat,
m-au ascultat brazii, dar s-au închis
în ghimpele acelor şi, nepăsători,
au adormit mai departe.
Mi-am zis: „Acesta nu-i cântecul meu.
Nu-i al meu”.
La Marea cea mare şi spumoasă m-am dus:
am cântat şi acolo printre gemene-valuri,
dar neauzită-am rămas, căci cântarea
înghiţită mi-a fost de negre adâncuri.
M-a cuprins spaima
tot privind în străine oglinzi
şi disperată-am strigat:
„Acesta nu-i cântecul meu!
Nu-i al meu!”.
La voi, stânci scunde, cu traista ciobanului
în cuib de lăstun înflorind,
la voi m-am întors ce-aveţi umbra
pe potriva argintatului râu –
vie brăţară pe truda ţăranului
care vine târziu de la câmp.
Iată cărarea ce leagănă cirezile satului,
iată lanul de grâu, trezit
de boarea întremătoare de vânt,
iată drumul pe care sătenii, fără răgaz,
îşi duc când bucuriile nunţilor,
când carul cu viaţa trecută în alt orizont.
Aici m-am oprit. Aici am pornit să cânt,
la răscruce de drumuri:
şi picura sânge din coarnele boilor,
şi albina, şi cucul, şi privighetoarea
din bătrânul salcâm mi-au reluat viersul,
zicându-l plângând ca şi cum
eram aşteptată din vremi de demult,
iar în inima dorului
prinseră-a creşte ciulinii
în loc de porumb.
Lângă fântână, văzui o măicuţă oftând –
avea umeri tociţi de necazuri
ce a tot dus pe pământ;
şi un copil, fluturându-mi în faţă
râsul lui, mirosind a iarbă, a aer de-acasă
şi atunci recunoscui cântecul ce-l căutam
şi l-am zis înainte, şi l-am zis
de parcă nu cântam eu, ci tot neamul
mi-l puse la buze zeul satului meu.
1987

Marcel Breslaşu - Apartenența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din orice nor care trece
îți poți făuri un radvan –
să-ți poarte spre șetaua cea rece
fierbintele vis năzdrăvan.
Nu crede-n stihia-i domoală,
în pașnicii-i pași de bătrân.
Furtună duc norii în poală
și-ascund câte-un fulger în sân.

Din orice dangăt de clopot
îți poți face-o scară la cer.
Al sângelui repede ropot
e singurul tău temnicer.
E inima ta pământeană
făcută să bată aici;
spre-a cerului palidă geană
doar ochii ți-e dat să-i ridici.

Din orice copac al pădurii
se poate ciopli un catarg –
dar cruntul sărut al securii
e prețul plecării spre larg.
În rănile veșnic deschise
mai gâlgâie sevele-adânci.
Alminteri, corabia cu vise
își spulberă prora de stânci.

Marcel Breslaşu - Curriculum Vitae

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O frunză, cea din urmă, s-a desprins
și-ncearcă pe spirală ce coboară
să-nvaluie-n rotitul ei cuprins
rotatul pom ce-a fost odinioară.
Dar nu-i mai află fragedul chenar,
orbăcăind prin vântul care-o poartă.
O mână care dibuie-n zadar
să-și nălucească Primăvara moartă.
Apoi, se-așterne, scurt, c-un ultim spasm.
Va povesti, ca mâine, rădăcinii
cum a pornit și cum s-a-ntors în basm
din marea aventură a luminii.

Morometzii - Rădăcinile Vorbesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Umbre din cetăți povestite-n alte dăți
Despre cei care-naintea noastră se luptau
Pe jumătate adormiți plătim biruri și plăți
Nu facem nimic, doar zicem: auu!
I:
Nu-i nimic degeaba, nu-i nimic degeaba, nu e
Repetăm la infinit până subconștientu-n suie
Dacă tu nu miști acum, noi oricum nu ne oprim
Drumurile întotdeauna fac să ne-ntâlnim
Stau drept ca un brad în furtuna vremilor
Spun lucrurile clar când vorbesc tuturor
N-am să las niciodată lucrurile-n ceață
Tot ce gândesc îți spun verde-n față
Știm că putem și știu că se poate
Să facem lucrurile bine fiecare-n parte
Am rădăcini-nfipte aici
Vino lângă mine acum dacă te implici
Pentru cei care o să vină
Pentru aceia care cresc
Pentru cei care trăiesc
Rădăcinile vorbesc.
Ref:
Rădăcinile vorbesc
Înapoi la rădăcini
Nu plecați capul jos pentru bani la străini
Rădăcinile vorbesc
Înapoi la rădăcini
Multe corporații ne transformă-n mașini
Rădăcinile vorbesc
Înapoi la rădăcini
Știu că le auzi, că te văd când suspini
De prea mulți anii
Prea mulți ne amăgesc
Schimbă tot acum, rădăcinile vorbesc.
II:
Nu e despre bani, furt, învârteală
Nu mai luați comisioane să vindeți asta țară
Mi se pare natural că ard tot ce ne-nconjoară
Să ne fie distrus, că asta o să doară
Învață să asculți omul de lângă tine
Că din păcate mulți vor doar să ne dezbine
E ceva ce ne aduce totdeauna împreună
Istoria se scrie, masele răsună
Nu mai asculta la cei care spun povești
Strigă tare să se audă tot ce-ți dorești
Dacă ai rădăcini-nfipte aici
Odată cu noi acum poți să zici.
Ref:
III:
Rădăcinile vorbesc, tu învață să le auzi
Fă și tu ceva-nainte să acuzi
Nu mai sta deoparte, știu că poți să te scuzi
Nu te face că privești dialogu-ntre surzi
Vrei într-adevăr să se schimbe aici ceva?
Modifică-ntâi atitudinea ta
Vină numai da pe cei dinaintea ta
Când e ceva de muncă, nu te eschiva
Pune mâna pe-o lopată să-ți cunoști înaintașii
Întotdeauna rezistăm, nu fugim ca lașii
Averile sunt urmași ce ne urmează pașii
Rădăcinile ne mențin drepți ca ostașii
Pentru cei care o să vină
Pentru aceia care cresc
Pentru cei care trăiesc
Rădăcinile vorbesc.
Ref:
IV:
Auzi codri verzi de brad și pădurile de aramă
Auzi marea, auzi Berta, auzi munți cum te cheamă
Să mergi pe poteci pe unde mergeau și dacii
Soarele și luna să-ți lumineze pașii

Moraru feat Subsemnatu & Dj Serbanesku - Nu Ne Dobori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Subsemnatu
Chiar dacă ești un muncitor, familist, artist,
Vinzi droguri de mare risc, ca un muist
Șansele-s egale să ajungi închis, porți un crucifix.
Familia clasică este un compromis.
Probleme comune, peste tot în lume
Ca soldații fără nume nimeni nu respectă vechile cutume.
Doar umbre în costume în grafică cât să consume
Obligat să folosesc nu știu ce pronume.
Moraru
Vrei să urci mult în viață, vei cădea de sus.
Pieptul în față, luptă, poți să muți munți!
Muți, mulți sărmani tăcuți au multe de spus,
Se vor relevanți într-un post sus pus.
E școala vieții, ai – n-ai masterul, dai la poartă.
Unii se pierd pe drum, alții tot încearcă,
Unii abandonează, alții se încarcă
Suntem purtați de alte valuri în aceeași barcă.
Refren
Suntem tari în rădăcini!
Nu ne dobori!
Ne ataci, noi scoatem spini.
Nu ne dobori!
Facem muzică, muncim.
Nu ne dobori!
Mergem drept, nu în declin.
Nu ne dobori!.
Moraru
Ne vindem țara în arendă și primim doar resturi
Pădurile-s la alții, ce respiră restu’?
Nu știm unde e vestu’, multe nu le vezi tu
Ambiguu contextu’ și murdar pretextu’.
Sevă de mesteacăn, împletite gânduri curg
Vântul e aspru sub mască de amurg
Când simți că te ajung greutăți, fii înțelept!
Când etalonul este gârbov, fii tu spatele drept!.
Subsemnatu
Și aparențele înșeală precum dealerii pe scală
Am boală pe ăștia de au vândut pământ din țară.
Vor ca Europa să devină multiculturală
Ușor de manipulat fără identitate națională.
Anulat sau promovat din tastă apăsat de o proastă
Pentru boala voastră eu vă stau ca nodu-n coastă
Dacă ăsta-i viitoru’ atunci refuz
Ne trebuie mult curaj ca romanii la Oituz!.
Refren
Suntem tari în rădăcini!
Nu ne dobori!
Ne ataci, noi scoatem spini.
Nu ne dobori!
Facem muzică, muncim!
Nu ne dobori!
Mergem drept, nu în declin!