Strofa 1:
La vatra mea, cu lut și lemn,
Se-adună dorul fără semn
Acolo plânge mama-n prag
Și-n sobă arde-un vis pribeag.
Strofa 2:
Sub cerul blând, în satul mic
Se leagă timpul de-un colnic
Și-n fiecare pas ce-l fac
Aud străbunii cum mă cheamă-n veac.
Refren:
Vatră de dor și lumină
Tu ești rădăcina mea divină
Din tine curge neamul meu
Și-n tine arde Dumnezeu.
Strofa 3:
Pe vatra noastră s-au născut
Copii cu sufletul crescut
Din trudă, lacrimi și cântări
S-au ridicat din glie stătători.
Refren (repetat) :
Vatră de dor și lumină
Tu ești rădăcina mea divină
Din tine curge neamul meu
Și-n tine arde Dumnezeu
Sensul versurilor
Cântecul evocă sentimentul profund de apartenență la locul natal și la tradițiile strămoșești. Vatra este simbolul central, reprezentând rădăcinile, familia și spiritualitatea neamului românesc. Este un omagiu adus trecutului și o celebrare a valorilor transmise din generație în generație.