radacina – Versuri.pro

Dumitru Matcovschi - Adevăruri Simple

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Adevărurile simple,
curajosul ce le strigă,
au fost spuse, nu o dată,
de furnic și de furnică.
Dar furnica și furnicul,
care nu mai au hodină,
nu le-au spus cu frunza verde,
ci le-au spus cu rădăcină.
Rădăcina crește-n hume,
rădăcina crește-n stâncă,
rădăcina crește-n suflet
și-n cuvânt mai crește încă.
Și frumoasele-adevăruri
au trecut astfel prin vreme
către viața anonimă,
către veșnice poeme.

Maria Lataretu - La Tismana-n Tr-o Gradina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Foaie verde de-o sulfina (bis)
La Tismana-n tr-o gradina,
Mi-a prins dorul radacina (bis)..
Dorul vreau iau cu mine
Radacinile-l tin bine, (x2 bis)
Dorul vreau sa-l bag in casa
Radacinile nu-l lasa..
As voi sa-l bag in tinda,
Ramurile-i dau de grinda, (x2 bis)

Daniel Vişan-Dimitriu - Rădăcini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-ar fi fost să-mi aleg, pentru viața dintâi,
Între-adânci rădăcini și-apăsări de călcâi,
Aș fi vrut un gigant, un Sequoia să fiu,
Să trăiesc mii de ani, tot mai multe să știu.
Să învăț de la cer tot ce e de știut,
De la ape și vânt, tot ce-i necunoscut,
De la viața în zbor, cum se poate pluti
Când pământul, în el, vrea ca tot a sfârși.
Aș fi vrut ca în ram să am frunze mereu,
Și tot verde să fiu și în sufletul meu,
Să mă-nalț și, în timp, orizontul să pot
A-l privi împrejur, de se poate, pe tot.
De-ar fi fost… de-ar fi fost, dar acum e târziu
Și prin multe-am trecut – n-am ales ce să fiu,
Ci am fost ce ai spus, am fost doar ce-ai vrut Tu,
N-am respins niciodat’ ce mi-ai dat, cu un “Nu! ”.
Dar Tu, Doamne-ai putea, căci ești mare și sfânt,
Să mă lași să-ncolțesc pe un trunchi, nu-n pământ,
Să-mi întind rădăcini pe-un stejar sau pe-un tei,
Doar o viață, Te rog! Iar apoi … ce-o să vrei.

Rumi - Din Propria Rădăcină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toate vorbele dragi
Pe care tu și eu ni le-am spus
Și-au croit drum
Până în inima universului.
Într-o bună zi,
Ele vor cădea peste noi
Ca o ploaie ce murmură șoptit,
Ajutându-ne să renaștem
Din propria rădăcină.

Polina Manoilă - La Tismana-ntr-o Grădină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Foaie verde de sulfină,
La Tismana-ntr-o grădină
Mi-a prins dorul rădăcină.
Dorul vreau să-l iau cu mine,
Rădăcinile mi-l ține.
Dorul vreau să-l iau acasă,
Rădăcinile nu-l lasă
Că mi-e dragostea frumoasă.
Și-aș voi să-l bag în tindă,
Ramurile-i dau de grindă.

Kabir - Adevăratul Nume

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Adevăratul Nume nu seamănă cu
nici un altul!
Condiționalul și Non-condiționalul
se deosebesc doar după nume:
Non-condiționalul e sămânța, Condiționalul
este floarea și rodul.
Cunoașterea e ramul și Numele e rădăcina.
Privește, și vezi unde e rădăcina: fericirea va fi a ta
când ajungi la rădăcină.
Rădăcina te va conduce la ramură,
la frunză, la floare și rod:
E întâlnirea cu Domnul, e atingerea desăvârșirii,
este împăcarea Condiționalului
cu Non-condiționalul.

Ion Miloș - Rădăcina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cât ar fi să pătimești
Limba să n-o părăsești
Cât e lumea de frumoasă
Mai frumos este acasă
Te cunosc cărările
Oamenii și zările
Să ai grai, să ai un nume
E singura dreptate-n lume
Lumina nu-i lumină
Când ești smuls din rădăcină
Viața e un legământ
Cu strămoșii din mormânt.

Tudor Arghezi - Ca Să Te Ating Târâș pe Rădăcină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ca să te-ating, târâș pe rădăcină,
De zeci de ori am dat cete-o tulpină,
În câmp, în dâmb, în râpi și-n pisc,
Viu când mă urc, și trist când iar mă isc.
Am fost un pai și am răzbit în munte,
Molift înalt și mândru că pui punte
Pe creștet, din lume către veac.
Și-am ascultat bătaia-i de tictac.
Hrănit cu piatră și-adăpat cu vânt,
De-a fi-n vecii o streajă mă-nspăimânt.
Mi-e foame de nisip și lut
Și dor de apele din care n-am băut.
M-aș umili acum și m-aș ruga:
Întoarce-mă, de sus, din calea mea.
Mută-mi din ceață mâna ce-au strivit-o munții
Și, adunată, du-mi-o-n dreptul frunții.

Alecu Donici - Frunzele și Rădăcina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Într-o zi de vară, lină, călduroasă,
Răspândind în vale umbră răcoroasă,
Frunzele pe arbor vesel dănţuiau
Şi cu zefiraşii astfel se şopteau:
Dulce e viaţa frunzelor, când ele,
De rouă lucinde, mândre, tinerele,
Lumea înverzesc
Şi o răcoresc.
Călătorul pacinic, obosit de cale,
Oricând se arată în a noastră vale,
Sub arbor el stă
Repaos de-şi dă.
Mândre fetişoare locul vin să prindă,
Vrând la umbra noastră hora să întindă;
Şi cel păstoraş
Le cântă de jale-n al său fluieraş.
Iar de primăvară, chiar privighetoarea,
Cântăreaţa văii, cea fermecătoare,
În desimea noastră mult s-a răsfăţat
Şi ne-a tot cântat.
Apoi când românul doina hăuleşte,
El pe frunză verde întâi o numeşte;
Înşişi zefiraşii, voi ne legănaţi
Şi ne dezmierdaţi.
Dar spre neuitare,
Nu se cade oare
Frunzelor le zise un glas din pământ
Despre rădăcină vreun bun cuvânt?
Cine-i rădăcina? Şi cum de cutează
Cu noi să se certe, când nici se-nsemnează?
Frunzele pe arbor zise vâjâind,
De ciudă plesnind.
Rădăcina face arborul să crească
Şi peste tot anul frunză să renască
Le răspunse ea.
În alt chip fiinţă voi nici aţi avea.
Să ţineţi dar minte
Aceste cuvinte:
Viaţa vegetală,
Viaţa socială,
Totului atârnă
De la rădăcină.

Vasile Copilu-Cheatră - Rădăcini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Străbunii mei au fost și sunt
Plămadă din acest pământ.
Odihnesc în veșnicie
Sub această strămoșească glie.
Sarica de pe umerii ciobanului din deal,
E blana ce-o purta pe spate Decebal.
Pieptarul meu cusut în cântec și alean,
E platoșa de-argint a lui Traian.
Azi ochii lor albaștri strălucesc
În pagină, ca un ponor ceresc.
În brazii care suie drept,
Le-a crescut când mâna, când inima din piept.
Iar în frunza codrului ce cântă,
Graiul celor asupriți, cândva, cuvântă.
Și-ori și unde mă întorc sau stau,
Tot de rădăcina lor fierbinte dau.