putrezire – Versuri.pro

Sesto Pals - Prohod

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când îmi vor cânta lopețile rugăciuni,
zalele sărutându-mi-le,
Eu voi privi nemernic pe nemernici și pe tăblița mea
va muri o fiară, un ucigaș.
Laconic va cânta vântul cu mâinile în buzunare
și vor fâșâi rochiile cerului răcit, lacrimile
toate vor atârna în pod, de sfori.
Suflecând mânecile, cărarea se va întinde alene prin codri.
Codrii care susură rugăciuni ziua și noaptea.
Câinii toți vor fi docili în ogrăzi.
Lupii toți vor uita de pradă.
Zăpada va fura piciorul trecătorului pe străzi..
Când mă voi înfășura cu toga pământului,
după ce voi pune zale puternice în juru-mi,
vor veni toți viermii în audiență la mine;
vor veni toți viermii la regele pământului;
voi asculta plângerea fiecăruia;
apoi mă voi crăpa în diferite puncte.
Și viermii se vor culca în crăpăturile cărnii
și se vor tăvăli ca în sânul lui Avram,
în mine. Și dacă va veni cineva, îl rog
să-mi spuie fiară, să scuipe în mormântul meu
ca într-o scuipătoare de spital, ca nu cumva
să se molipsească alții din scuipatul lui risipit pe humă.
Un amvon va cerși un preot și nu va fi..
Se va forma o băltoacă în gura mea,
o băltoacă cu acid sulfhidric, ca în laboratorul
celui mai puturos chimist.
Și vor trece lupii și vor râde ca oamenii,
iar porcii toți își vor astupa nasul cu bucăți
de cârpe și eu voi fi un râs galben ca un os
cariat și voi pute a carie seculară,
o carie care a ucis un dinte puturos
de-l ocolesc ciorile și cucuvaiele.
Și lupii vor râde prin păduri smulgând
frunze copacilor, lăsând copacii să înghețe de frig.
Și numai pentru a-și alcătui orchestre simfonice și jazzuri..
Vă rog, nu spuneți că a murit o
fiară și ștergeți cuvântul de fiară din tăbliță.
Mai bine spuneți adevărul, că a murit un porc.
Fiindcă prea era cârpă ca să fie fiară.

Charles Baudelaire - Mortul Vesel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un tărâm de seve și de moluște plin,
Îmi voi săpa eu însumi, cât mai adânc, o groapă,
În care mâine osul bătrân să mi-l alin
Dormind întru uitare ca un rechin în apă.
Urăsc și testamente și lespezi de mormânt.
Decât să cer mulțimii tristețea și regretul,
Cu mult mai bine corbii îi voi pofti, pe rând,
Să-mi curețe de cărnuri, flămânzi, întreg scheletul.
O! viermi, tovarăși fără de văz și de auz,
Un mort voios și liber destinul v-a adus;
Voi, fiii putrezirii și filozofi ai sorții,
Cutreierați-mi leșul cu hămesite guri
Și spuneți-mi voi: oare, mai sunt cumva torturi
Pentru-acest trup netrebnic și mort printre toți morții?

Radu Gyr - Zarca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Putrezim de doi ani
în găuri de șobolani, de guzgani.
Nici țânci, nici neveste, nici mume
n-au fost niciodată pe lume.
Poate nici n-am fost mai-nainte
decât tot strigoi, tot morminte,
căci până la noi nu răzbat
nici vremea târâtă pe coate;
nici geamătul n-are putere
să bea din noi sânge și fiere.
Vântul nu ne mai miroase
pielea-mpuțită pe oase
și șoaptele subpământene
duhnind a cangrene.
Ploșnița noaptea nu ne mai suge,
libarca fuge.
Până și muștele albastre
au fugit de cadavrele noastre.
Singur în prag – temnicerul
Cu rânjet ca fierul,
cu ocara în ușă
ca o țepușă,
cu o grozavă sudalmă,
peste ochi ca o palmă.
Toate ni-s aburi și ceață –
și umblet, și umeri, și obraz
s-au tras ca un fum, ca un gaz.
Ne-au mai rămas doar guri uriașe
să-nghită păduri și orașe.
Putrezim de doi ani
în găuri de șobolani, de guzgani.

Radu Gyr - Leșul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Zvârlit de ape, putrezea în stuf,
răscopt dogorii crâncene din slavă.
Sub muște verzi, duhoare și otravă
vărsa din ticălosul lui burduf.
Greu ne robea priveliștea grozavă,
nu lăcrima o frunză din zăduf..
Tu suspinai și-un tremur de zuluf
se întrista pe tâmpla ta suavă.
Te-ai aruncat de gâtul meu. Plângeai.
Te-am strâns la piept și gura ta de floare
m-a-nmiresmat cu clipa ei de rai.
Și, beți, pierduți în sfânta sărutare,
ne scufundam iubirii fără grai,
uitând cum moartea zumzăie sub soare.

Geo Bogza - Nicolae Ilie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nicolae Ilie, hrana trupului tău
Ți s-a copt în pântec ca într-un cuptor
vai, cât de transformat e sub arsuri
plesnit în unele părți ca pământul după cutremure
pântecul tău, cratere de vulcani
cu buricul rărit ca scrumul de țigară
și peste toate ca o fâșie de nori
bandajul alb făcut de Leopold Emanuel
doctorul tânăr cu pălărie și baston.
Tot alcoolul înghițit în neștire
peste felii de dovleac copt sau pastramă friptă
iată-l de-avalma cu fecalele putrede
revărsându-se peste pernele mașinii țintind spitalul
peste hainele și mâinile mele pline cu milă, cu griji
pentru trupu-ți de flăcău voinic dintre munți
tăvălit în flăcări prin iarba crescută mai sus de sondă
care în noaptea fatală te privea trist ca o mamă.
Dacă ai ști, Nicolae Ilie, nopțile mele de pe urmă
toată teroarea olfactivă care îmi coace ochii, creierii
când fiecare aripă de vânt
îmi aduce din cine știe care bălți nepământene
mirosul de alcool și dovleac al fecalelor tale
care mă urmăresc pretutindeni ca stafii olfactive
pătrunzând în hrana mea de toate zilele
făcându-mi grețoasă pâinea râvnită de mulți
și fără putință ținerea mai departe în viață
a trupului meu mereu mai slăbit
din pricina hoitului tău.
Mă rog de tine în genunchi, Nicolae Ilie
putrezească-ți trupul cât mai curând
împrăștie dincolo de mine mirosul lui care
mă mistuie la fel cum focul pe tine
și vrea să ne apropie aceiași în humă
fiorii morții îmi trec ca șerpii prin sânge
și carnea mea încă proaspătă
își caută alte gropi decât acelea de pământ
în care Nicolae Ilie odihnește ca un sfânt.

Ion Pena - Scrisoare Scurtă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bunul meu prieten, n-am
nici un câine ca să facă ham!
Nicio mâță oarbă ca să țipe
la șobolani și la aceste clipe.
N-am un greier mic în grindă
veșnicia-n cântec să aprindă.
N-am un strop de seu, o lumânare
ca să-ți scriu misivă mare.
Iată un bătut de ger,
de hârtoape și de nopți de fier,
De stafii mărunte ca un zob
și durerii mele rob.
Ce să fac prin ceasul greu?
Morții putrezesc mereu.
Putrezește și Isus în gând,
Iată-l plângând.

Ion Caraion - În Perdea E o Oglindă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În perdea e o oglindă
și-n oglindă o perdea
înserare suferindă
rea
întuneric aiurit
o vrabie s-a zbătut până-a murit
cu ciocul agățat în perdeaua din oglindă
acum putrezește și locatarul adună
penele căzute din ea
pentru colecția lui de pliscuri de lună
sau pentru compot.
nimeni nu moare de tot

Ion Caraion - Data Faptelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

V-am ridicat vestitori din cei care
văzuseră putrezirea
dar cui?
La ce să slujească
vorbele,
dacă faptele și-au pierdut
stăpânirea și stăpânul?

Nichita Stănescu - Putrezirea Calului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Putrezește calul răsturnat în câmp,
lacrima care n-o plâng,
putrezește peste cer
ziua cea de ieri
și decade peste noi
al luminii trist noroi
și te duci tu, trupule,
o dată cu trupele
ale viermilor
și ale iernilor…
ale florii de zăpadă
care nu mai vrea să cadă.

A E Baconsky - Amurg Acherontic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cadavrele trăiesc, și iată corbii
rotindu-se deasupra celor vii, și
membrele ce putrezesc încet fac fapte bune
– și durerea noastră vine și pleacă (putredă și ea),
după poruncă.
Umede și sumbre sunt galeriile prin care rătăcește destinul nostru putrezit demult – cine se va hrăni cu atâta carne ce putrezește crudă?
O, metalul cătușelor, ci singur, tot mai rece, nu putrezește niciodată.