puritate

Rumi – Până Când Nu Vei Deveni Pământ Sub Picioarele Maestrului

de

Până când nu vei deveni pământ sub picioarele Maestrului,Nu vei putea conduce armata sufletelor;Până când nu vei renunța la ”eu” și ”noi”,Nu vei putea fi prietenul îngerilor.”Iubirea a spus – Puritatea”

Rumi – Cel Care Se Uită la Spuma Mării Vorbește Despre Mister

de

Cel care se uită la spuma mării vorbește despre mister,dar cel care privește mareaeste într-o continuă minunare.Cel care se uită la spumă își exprimă nenumăratele intenții,dar cel care privește mareaface din inima sa o mare.Cel care se uită la picăturile de spumă își face planuri,dar cel care privește mareanu mai are dorințe.Cel care se uită … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Marea Înfruntare

de

Pe-un tărâm neștiut, se afla o comoară,Pe-o comoară, se afla o Fată-FecioarăSingura Fată-Fecioară.Nu cunoscuse privirile acelor ce-o vor,Nici atunci când lunecase în visele lor,Singura Fată-Fecioară.Trăia în Palat de sticlă rotundă,Unde nici dor n-a putut să pătrundă,Singura Fată-Fecioară.Nici ierburi, nici gâze rodind din păcatNu puturăSămânța iubirii s-o lase-n Palat,Să turbure liniștea purăA singurei Fete-Fecioară.Pe-un tărâm neștiut, … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Cântec Alb

de

Zurgălăii iernii, iată-i iarăși sună,Neaua-și joacă iarăși dansul foșnitor,Iarăși vin în sănii pe polei de lunăNopțile de iarnă limpezi ca un dor.Soarele-i albușuri stă mirat și tace,Sâmbure de viață încă necrescut,Și-o încremenită candidă și-o pacePeste toată lumea iarăși s-au țesut.Să fii pur asemeni zărilor curate,Brazilor ce poartă diamante-n zimți,Să iubești frumosul ce-i închis în toate,Fără … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Tendresse

de

M-am chinuit să-i dau acestei vorbe înțeles.Un înțeles subtil și tânăr mai ales.E-o vorbă ca dantela, de ușoarăȘi care toată vremea-nfășoară.Ca o nuanță de luminăȘi face duioșia mai senină.Ea se rostește numai într-o limbă,Într-altfel se pocește și se schimbă.E vorba-n limba nouă să-nfioare,Că e-al femeii scumpe în cântec de izvoare.Eu am făcut plăpândă să stăpânească … Citește mai mult

Lucian Blaga – Porumbița

de

De întrebări ce mă frământăîmi limpezesc suflet și fruntepe lângă porumbarul cu făpturi măruntecari gânguresc și nu cuvântă.Albă porumbiță îmi ridic din cuib,curată ca un bulgăre de nea,cu penele crescute păsărește,dar încă fără zbor, fără ispită-n ea.Ce caldă-i pe subt aripi! – Printre florimă minunează-n totul, omenește.Trecut și zbuciume îmi uit, căci albazbătându-se îmi aminteștealt … Citește mai mult