Versuri corectate și adnotate
A plecat la vânătoare tatăl meu, tatăl meuÎncuiindu-și în casetă de aramă dantura de minereu.Ca un voievod candid de draci plin și dehematii a plecat lăsând în cui singură cămașa lui crin crescut în gratiiAleluia,Ale lui.Se aude cum respiră ca un muzical ostaticÎntre tatăl meu și ea umblă aer galben static.Nările tăcut în aerîl adulmecăse … Citește mai mult
Rătăcind prin deșerturi,am hotărât să te părăsesc.Mă bălăceam într-un noroi negru,tremurătorși, afundându-mă și ridicându-mă,am hotărât că vei pleca din mine,pentru că mă apăsaica o piatră tăioasă.Și ți-am plănuit pieireapas cu pas:trebuia doar să-ți tai rădăcinileși să te las, singură, pradă vântului.Vai, dragostea mea,în clipa aceeate acoperea un viscu aripile lui groaznice.Te simțeai sorbită de mlaștinăși … Citește mai mult
Dă-i Duhului văpaia-ți, el îndură,Captiv în miezul negru-al nopții suspinând,Pe dealul primăverii, astfel Mielul blândJertfindu-se adânci dureri îndură;Iubire care-n inimă răsare,Ca o lumină clară, și-o blândețe-ndură,Încât ăst vas de lut în țăndări sare.
Ploaia și focul purifică totulInima-mi bate de parcă-i potopulDa, îmi iubesc scopul, băi, nu le fac joculÎmi văd de drumul meu, omul sfințește locul! (x2)Zi de zi mă zbatMă zbat pentru ai mei ca peștele pe uscatMă lupt cu sistemul, dar spune-mi ce să facCă o fac de unul singurDe când Haarp Cord s-a destrămat.Nu, … Citește mai mult
Voi, munți sălbatici, al vulturuluiDoliu solemn.Nori auriiFumegă pietroasele pustiuri.Răbdătoare liniște respiră pinii,Mieii negri lângă prăpastieUnde albastrul deodatăCiudat amuțește,Blânda muțenie a bondarilor.O, verzii pomi –O, tăcere.De vis cutremură sălbatecul pârâuÎntunecate stafii inima,Beznă,Ce peste hăuri se întinde!Vocile albeOrbecăind peste-nspăimântătoare atrii,Zdrențuitele terase,Părintele furioaselor feroce, vaieteleMamelor,Strigătul de luptă al prunculuiȘi al nenăscuțilorSuspinând din orbii ochi.O, durere, tu înflăcărată uităturăA … Citește mai mult
Prin constituția lumiiTuturor, dar tuturor ne revineDreptul de a nu fi mai multDecât suntem,Decât ce s-a întâmplat și se întâmplă să fimÎntre marginile nealegerii noastre.Dreptul ca, judecați de puteri,Să fim în sfârșit absolviți,Legitimați, îngăduiți, eliberați,Trecuți, așa cum se întâmplă să fim,În tagma drepților și a celor curați,Admiși în comunitatea finală și unanimăA drepților și a … Citește mai mult
Dar nu e preamărit cel ce se neagăsieși ducând mesaje licărind,mesaje de Alături și de-Acoloși din ceea ce loc pătruns de harnu recunoaște. Sieși ducând prelungadezlegarede adevăr, din sârmele nervoasecare-l străbat cu preistoricăși neporuncitoare lege. În Tetracleea,perfida îmbulzire a norilor –iubirea castă desfrunzind planete noicu patru roți, cu patru arbori, cu patrureci neanturi pure,în care … Citește mai mult
Norii se rup pe pori în sărutIar stelele cad în asfalt un minutÎntind să le prind, închid ochii fiindcăUrmează un „dansează” lângă piept mi se așază.Lumânări pâlpâind parcă sunet de fitilJocuri de artificii pt jocul de copilPe mâini șiroind sânge rece în contrastCu cel pompat în vene.Un pas, apă la genunchi, doi și-n urecheVals printre … Citește mai mult
Arzi, flacără sfântă, arzi,arzi în noaptea aceasta adânc chinuită.Prea fericită ești, prea fericită,piatră scumpă a valurilor,cristal în colierul pâraielor!Rugă nălțată pentru o roză-cunună a țărmului,în aburul miresmelor, primăvara-n poianaîn care cresc aștri în iarbăși cuvintele-n zbor se rotesc ca dansul de fluturipeste focul buzelor tale!Sfinte, prea sfinte, arzi și strigă,strigă enormul cuvânt al inimii noastreîn … Citește mai mult
De-apari la foc (atârnăpeste șuvița ta și te-nsteleazăamulete)două lumini se luptă pentru tineîn șanțul care intră dedesubtsub bolta spinilor.Haina este în zdrențe, și puiețiicălcați iar scânteieazăși iazul plin cu mormoloci umanispre brazdele din noapte se deschide.Oh, tu nu tulbura imundul țărm,lasă-i împrejurgrămezile de lemn arzând, fumul puternicpeste cei care supraviețuiesc!.De focu-l rupi (e blondcenușiu părulpe … Citește mai mult