profeți – Versuri.pro

Sabestari - Grădina Tainei I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

PROLOG
În numele Acelui ce-n duh iscat-a gândul
și-a inimii făclie s-o-aprindă-apoi făcându-l.
În lumile-amândouă-al Său har a-adus lumină
și haru-I preschimbat-a țărâna în grădină.
Și lumile-amândouă a Lui puternicie
creatu-le-a-ntr-o clipă, când porunci: „Să fie!”.
Suflând asupra Penei c-un zvâcnet al Putinței
umplu cu mii de chipuri Tăblia neființei.
Iar lumile-amândouă sunt rodu-unui balsam,
suflare ce născut-a și duhul lui Adam,
iscându-i judecata, putința de-a pătrunde
pricina-a toate cele, ce-o Taină o ascunde.
Când se văzu că este-o ființă mai anume,
el se-ntrebă de-ndată: „Eu cine-s oare-n lume?”.
Și-atuncea dinspre parte spre Tot el o porni,
spre-a reveni pe urmă în lumea de aci.
Și pricepu că lumea e doar o-nchipuire,
cum unu-n orice număr mereu e-n repetire.
Căci lumile-amândouă un suflu le-a creat,
ce-a revenit pe urmă de unde a plecat.
Venirea și plecarea le naște-o-nchipuire,
în fapt nici nu există plecare și venire.
Se-ntoarce orice lucru l-al său izvor prea sfânt.
Văzute-ori nevăzute, doar una toate sunt.
Căci Dumnezeu cel Veșnic cu o suflare nouă
tot iscă și sfârșește iar lumile-amândouă.
Dar lumile-amândouă se-ntorc iar la Cel Unic,
căci unu, -ajuns multiplu, devine iarăși unic.
Iar formele multiple le naște-nchipuirea,
căci punctul cerc devine când iute-i e rotirea.
Un cerc e drumul de la-nceput pân-la sfârșit,
drum ce-l străbat cei care pe lume au venit.
Profeții-s călăuze pe drumu-acesta-anume,
și caravana vieții doar ei știu s-o îndrume.
În fruntea lor se află al nostru Mahomed.
El a premers prorocii și-i ultimul profet.
Iar sfinții ce pășit-au în timp pe-acest drumeag,
făcut-au și popasuri, ce le-au dat în vileag.
Când inima-mi cerut-a Prea-naltului dea
acestei cărți un nume, i-a zis: „Grădina mea”.
Cum Domnul denumit-a-a mea carte o grădină,
vreau pentru ochii minții să fie o lumină.

Mircea Dinescu - Fiți Liniștiți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce să facă și ei profeții,
beau bere acră și le urcă revolta cu un semiton
până vin autocarele
să-i poarte prin satele mai arătoase
să se-mbăieze chiar în realitate: bâldâbâc!.
La mese lungi,
penibili și înroșiți de vin
cântă ei de gât cu primarul și șeful de post
și plumbul ce li se lasă greu în picioare
‘o să-nălța în ziarele de dimineață mult mai ușor.
Până la urmă iau și eu culoare,
fiți liniștiți,
mă dau și eu pe brazdă,
fiți liniștiți,
stivele de îngeri din magazie nu le-am zărit,
nici aurora bătută în cuie, fiți liniștiți.
Un burduf de acordeon la mașina de scris o să-mi atașez
la festivalul sătesc,
la nunțile populare,
o să-mi fac datoria, fiți liniștiți,
o să cânt și eu, dar fiți liniștiți,
și chiar.. pentru numele.. nu se poa.. fiți liniștiți.

Rumi - Tratament