Versuri corectate și adnotate
Morțile iubite.Sunt gata să mor înecatîn aceste sunete de privighetoareasupra cărora m-am întâmplatîn dimineața răsărind fără soare.Mă agăț de orele vechidar fug toate-napoi,totdeauna nesigure și perechi,asemenea cailor înhămați câte doi.Ridic mâna prin frunze spre cer,ridic din ea însăși vocala strigând,dar tace privighetoarea și piermorțile mele iubite, din gând.
Privighetoare, tu rămâi!Din adâncuri creșterea –noi suntem travestiți.
Către amurgpriveam neprihănitele rozeîn infime clipe simţindmarile daruri ale odihneipe care ţi le-ar putea oferio îndelungă duminică doar…Darsubit şi crunterupse furtuna: izbit orbeşteramul îşi repezi spinulîn inima privighetorii oploşite înboschetul de trandafiri…
Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștităÎși plânge puii, poate, sau de dragul de-ai ei tovarăș,Văzduhul și câmpia le umple iar și iarășCu melodia-i tristă și-atât de iscusită.Și parcă noaptea-ntreagă cu mine-odată plânge:De soarta mea amară mereu mi-aduce-aminte.Și doar de mine însumi mă plâng. Căci slaba-mi minteCrezu că … Citește mai mult
În apa neagrăarbori care zac,maciși margarete.Merg trei boipe drumul mort.În văzduh,privighetoarea,inima copacului.
I-auzi, privighetoarea!La fel cântăși-n fața prinților.
Scapără-n vrăiște luna prin nori.Meri-s în albe mantale de flori.Umbra din nori și măruntă-i și blândă.Ea lângă lună albastră-i, plăpândă.Prin frigul molcom de-alei foșnitoarecearcă să-ngâne o privighetoare.În casă, -n beznă, în geamul deschisCosițe-mpletește o fată din vis.Dulce și nouă, poveste de vară,Ah, lumilor spusă a mia oară.Versuri tălmăcite de Traianus
Cucul și-o privighetoareAu pus gând să mă omoare:El îmi fură ziua toată,Ea în noapte mă deșteaptă.Cucule cu pană sură,Tu de mine te îndură!Tu, privighetoare, taciCuib în suflet să nu-mi faci!Nu mai spune, nu mai spuneDe-alte vremuri, de-altă lume.Nu mai zi și nu mai zi,Vremea veche n-o vrăji.Sufletul nu e tufanSă-nverzească an de an,Sufletul nu e … Citește mai mult
În vis visai de un copil: ca-n viseCu ochii mari, cu zâmbet iertător.Sub un cais în floare adormise;Departe dus de visul domnitor,Nu auzea cu glas fermecătorDin zări în zări cum răsună cântareaSălbatică de patimă şi dor,Ce dureros cânta privighetoarea. În vis visai de un copil: ca-n viseCu ochi fierbinţi de-al dragostei fior.Şi cum tăcuse melodia, … Citește mai mult
O dihanie de cioară,Ce-i dăduse naiba-n gând?!Să ia fulgi de alte păsări,Să iasă la zbor cântând.Iat-o împopoțonatăȘi mereu se gâtuește,Ulubeasna-mpestrițatăRătoit bănănăiește.Ce nume să-și dea acuma?Că e lucru-nsemnător!De la nume-atârnă toateȘi trecut, și viitor.Dar cioara, de! e tot cioară,Și astfel se socotea:Nu-și mai vedea de loc cioculȘi trupul nu-și mai simțea.Se gândi cum s-o brodeascăȘi să-și … Citește mai mult