Versuri corectate și adnotate
Sunt încă suflet înghețatși copăcel în copăcelmijesc în dalb de ghiocel;o lacrimă de alb perlat..Buzna să dau încă mi-e fricăsub țepii reci de suliți-razedar mă lipesc în dulci de frazede-un piept fragil, inimă mică..Sunt sol de rugi de primăverica să renaști precum natura;să-ți fie simbol aventurace-ai visat ierni.. Să uiți de ieri!.Să mă porți ca … Citește mai mult
Sosește vântul peste ziduri, sătul de flori de câmp, să vadăCe fac stăpânele grădinei, și-n urma lui, sclipind în soare,Un zbor de foi de pretutindeni a prins încet-încet să cadă:Ca niște vești trimise-n taină de pe la frați și surioare.Se mișcă aerul, și iată întâi și-ntâi că de departeVin două foi de viorele, vin ca … Citește mai mult
Când muguri, în vrăjitul mai,Tot ramul împresoru-l,Atunci și-n pieptul meu, sfiosA încolțit amorul.Când păsări, în vrăjitul mai,Își gângură-n crâng corul,Eu, să-i destăinui, nu m-am sfiitNădejdile și dorul.
Mă păcălesc mereu cu-o primăvară,Promisiune-n van de reînviere;Ca mugurele, fluturi din cocon.. AfarăIes năpădit de mii de premiere.Cred nejustificat în reînnoireDin aerul în culori de flori de roduri..Retrăiesc anual din nou o răstignireȘi mă încânt printre lumini și dulci prohoduri.Îmi umplu alveolele de-azurȘi parcă zbor, făcându-mi fizicul un gând..M-avânt, mă răcoresc într-un „sperjur”De mărturii mințite, … Citește mai mult
Garoafele din glastră, stând gata ca să moară,Vorbesc de-o fată blondă cu fața diafană,Vorbesc de-o prea frumoasă și mândră castelanăCe le-a purtat de grijă o-ntreagă primăvară.Vorbesc, și pun la cale garoafele din glastră:– „Carminul să ni-l strângem, și-n pulbere măruntă,Pe-obrajii ei să cernem ușor, în zi de nuntă,Să nu mai fie alta cum e stăpâna … Citește mai mult
Primăvara a sosit,Ghioceii au ieșit,Păsările au revenitȘi natura a-nverzit.La căldură și la soareNe distrăm extrem de tare.Primăvara e un vis,Este ca-n paradis.Florile iar au ieșitDin pământul înverzit.Și scăpăm ușor, ușorDe fiecare norișor.Zăpadă deloc nu este,Parcă-am fi într-o poveste.Prin nea nu mai alergămȘi la soare ne jucăm.
Renașterea-i atemporală,Nici nu-i legată de fotoni,Este-n miresme de atomi;E-un luciu fin de poleială.Luna-i un taler de argintCe-l prinzi în piept ca p-un breloc;E-nsemn de-aducere noroc..E-oglindă chipul să ţi-l prind.În nori de licurici verzuiStăm îngânându-ne-n plăceri;Din somn de iarnă-s reînvieri..Mă prind în ochii tăi căprui.Tot e-un albastru de fundalÎn care dorm mii mesageri;Doar ciripesc de mângâieriÎn … Citește mai mult
Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii,Înveșmântați în haine albe se clatină în fața lunii,Stând gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet.Se cată ram cu ram, se-nchină, și-n urmă iarăși vin la loc,Cochetării și grații albe, și roze gesturi, dulci arome,Împrăștie în aer, danțul acesta … Citește mai mult
Cuiburile de porumbeide pe veranda noastrăse umplură de puișoricare ciripeau,gângureau,susurauși piuiautoată ziua.Pe jos,erau numai crenguțescăpate din ciocurile lor.Altădată,primăvara,îmi fixam o scarăși mă cățăramsă văd puii gingași,care mă priveaucu ochii lor curioși.
Nu mai poți leneviDimineți nesfârșite,Triluri mii fericiteInimi fac mai zglobii.De culoare argintieStrălucește-cristalGeamul estic-fundalAl naturii ce-nvie.Suflet am ca de paji,Raze-mi simt catifeauaStând sorbindu-mi cafeaua..Mângâierea-i pe obraji.Parcă totu-i ușor,Inima îmi dă buzna..Gându-mi zboară pe-o frunzăC-o albină-nspre zbor.Rândunele-n zefirSe-ntretaie grăbite;Cuiburi fost locuiteLe repară-n delir.Câmpul reavăn de verdeTur de golf mă îndeamnă;Nicio grijă de-nsemnăAer pur.. și de-oi pierde.Iriși raze … Citește mai mult