Versuri corectate și adnotate
Cine ar putea să știe?Vântul ar putea să spunăToamna târzie când vineDe ce rupe frunza?Apa ar putea să speleTimpul ar putea să ningăPomii de aur desenați în oglindăFrunza fuge blestematăVulpea vine nechematăÎn poiana fierbinte dintre noi doiSpune-i timpului să curgăSpune-i vântului să smulgăCu tot ce-i scrum rătăcit în inima meaVoi renaște primăvaraVoi cânta în altă … Citește mai mult
Ierta-vom tot – a primăveriiFecioare nu le-om tulbura.Cerescul foc l-om da uităriiȘi visul blând l-om alunga.Cunoașterea ni-i infinită,Biserica n-o veșniceam:Pe când era de-abia zidită,Deja-n ruină o visam.Sub bolți, de fiecare dată,Știam, rugându-ne plângând:Aici vifornițe-or să bată,Zăpezi s-or troieni curând. februarie 1902Volumul ”’Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”’
Dragă mamă,la noi au înflorit caișii(zăresc pe sub oblon de ferestruie)și sălciile plâng pe malul apei..căci curge mai aproape Aiudelulpe dealuri, turme de cârlani agale suieși-mână-n urma lor copilele bălaie..Deasupra, cerul și-a deschis adânculși-n albăstrimea-i mi se pierde gândul..și soarele se scoală mai devremeși cată, spre fereastra mea, la mine..Eu nu mai pot acum să … Citește mai mult
În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,La răsărit sub soare, un negru punct s-arată!E cocostârcul tainic în lume călător,Al primăverii dulce iubit prevestitor.El vine, se înalță, în cercuri line zboarăȘi, rapide ca gândul, la cuibu-i se coboară;Iar copilașii veseli, cu peptul dezgolit,Aleargă, sar în cale-i și-i zic: Bine-ai sosit!”În aer ciocârlia, pe casă rândunele,Pe … Citește mai mult
Îmi cânt acum bucuria din vremea liliacului,(întorcându-mă în amintire).Pentru slava Naturii, tu, limbă, voi buze,alegeți-mi suvenirurile din cea maiîndepărtată vară,Adunați semnele de bun venit (așa cum copiiiadună pietricele și scoici și le înșiră pe unfir),Puneți-le în aprilie, în mai; viața orăcăie în heleșteie,aerul e transparent,Albine, fluturi, vrabia cu ciripitul ei simplu,Albastra, săgetătoarea rândunică; nu uitațieretele … Citește mai mult