povesti de viata – Versuri.pro

Recro - Gânduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-e dor să strâmb din nas, da instrumentalu’ n-are o treabă,
Să simt că-s un eșec când nu fac rimele pe grabă,
Să mă compar cu ei, să zic ‘cum scriu eu, n-o să poată’,
Să susțin că doar eu știu ce-nseamnă inspirație-n stradă.
Da’ nu-i despre cartier, combinații și ale voastre,
E copilu’ din tramvai cu ale lui fragile oase,
E văduva din tren și cum simte că o-nțeleg,
Când purtam discuția aia și nu insist sfaturi să-i cern.
Da’ nu mai pot acu’ că trece timpu’ peste mine
Și-mi dă toate motivele să accept că nu-mi e-n fire,
Cum n-a fost de fapt vreodată, da’ voiam să văd la fel,
Să am loc în discuții, mi-a fost dat să-l văd pe cel
Respins, renegat, înlăturat pentru nimic,
Orice criteriu e stupid și eu pot doar să mă agit.
Amintește-ți de copila cu mustața-n primară,
Cu sprâncenele mai dese care refuză să ceară
Companie, că știa deja răspunsu’ o să doară,
Nu pot decât să mă așez și s-o țin la o vrăjeală,
S-o văd cum râde când n-aude aceeași vorbă-n infinit,
Vad un zâmbet așa fain, de ce vrei să-l faci lovit?
Amintește-ți de băiatu’ cu probleme la picior,
Ăla-n greutate plus de care râdeai la sport,
Care pare arogant că maică-sa are funcție-n școală,
Da’ se duce acasă plânge că iar l-ai împins pe scară.
Amintește-ți de copila care proastă-n generală
I-a trimis nuduri lu’ ăla că voia și ea să pară
În rând cu fetele pe care le vedea că-s apreciate,
N-a-nțeles ăla se joacă ca să-i râdă pe la spate.
A 2-a zi vine cu poza, zice ‘și grasă și proastă’,
Îi smulg din mână telefonu’, îi zic ‘pleacă instant acasă’,
O iau pe ea și-și îi spun ‘de azi nu pleci de lângă mine,
Orice vrei să faci mă-ntrebi dacă vrei să-ți fie bine’.
Amintește-ți de gagica din liceu de-o numeai t***ă,
Că se f*** stânga dreapta și mereu apare o bârfă,
Înțelege, vrea atenție că acasă nu primește,
Are parte doar de abuz, așa-i scris la ea-n poveste.
Ăla iar profită, o bate, îi sparge geamurile-n casă,
N-are cine s-o învețe cum face de-acolo să iasă,
N-am putut decât s-o spăl pe cap în seara-n care
A venit plânsă la mine că a călcat-o ăla-n picioare,
Că era ruptă de beată, s-a pișat în capu’ ei
Și i-a zis că-i infertil, avea acasă copii vreo trei.
Amintește-ți de gagica gravidă-n generală,
Acu’ are 2 copii și-i iubește ca o mamă,
Gata de orice să le facă viața ușoară,
Va fi tată, soră, frate că nimic n-o mai doboară.
Amintește-ți de gagica fără bani de facultate,
Care n-a avut pe nimeni și-a zis ‘videochatu’ frate,
Ăla o să mă scoată, așa scap de sărăcie’,
Toți l*****i au profitat de-o copilă fără familie,
Un tată mort și un frate care-i pune mâna pe picioare,
Mai departe doar ea știe, nici nu vreau să știu cât doare.
Înainte s-o faci zdreanță că a ales ‘calea ușoară’,
Întreab-o cât s-a chinuit pan’ să se arunce de pe scară,
Întreab-o câte tentative au fost s-o facă să dispară,
Nici aici n-a avut succes, nici moartea nu-i ușoară.
Și-așa povești am mii, da’ rar le scot în lume,
Nu suport reacțiile de gen ‘momentu’ să fac glume’,
Nu suport că greutate au doar poveștile inventate
Despre bătăi din stradă cu cuțite și alte fapte.
Da’ un semn pe piele-mi arată ești periculos,
Da’ pentru mine relevanță are doar ce are folos,
Întâmplări așa de ‘mici’, relatate mai devreme,
Nu te ating pe nicăieri că sufletu’, mintea nu-ți geme.
Acceptă, alea schimbă o viață, modifică tot traseu,
Tot ce-ncerc să spun e nu fii tu derbedeu
Din povestea altuia, nu tre’ să fii nici curcubeu,
Nici eu n-am vrut să mă pun mai presus chiar decât zmeu,
Am vrut s-arat poți fii acolo prin gesturi minuscule
Care presară speranță gen lumina greiere,
Enervant sunetu’ ăla da’ ți-rămâne-n amintire,
Vă iubesc oamenii mei, vreau să vă știu pe toți bine.

Blad3 - Poveste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O caldă dimineață, o zi plină de viață,
de speranță, soarele de zori pe cer se răsfață.
Păsări călătoare se-ncălzesc în razele de soare,
ca și vise ce ard în focul inimii tale.
Într-un cartier situat într-un loc uitat de lume,
întâlnim un pusti timid ce n-are timp de glume.
Are 16 ani, doi părinți ce îl iubesc nespus,
înfiat într-o zi de mai, părinții nu i-au spus.
Așa că se chinuie zi de zi să-l crească,
are parte de respect și dragoste părintească.
„Vino repede și spune-mi ce-ai, băiete,
de ce stai acolo, te uiți pierdut la perete?
Uite un soare arzător, uite păsări cum zboară,
de ce nu îți scoți mingea să te joci afară?”
„Au plecat, tată, e pustiu în locul de joacă,
mă simt singur într-o barcă plutitor pe apă…
S-au dus departe ca și ploile de toamnă,
lăsând în urmă lor un miros plăcut de teamă.”
„Stai liniștit, băiete, și noi o să plecăm,
mi-am pierdut locul de muncă și nu are rost să stăm.
Mâine împachetăm tot ce avem și am plecat,
m-am cam săturat de locul ăsta blestemat,
de aceiași oameni ce nu știu să zâmbească,
și când dau de bani încep să orbească.”
Așa că a doua zi au plecat de dimineață,
cu pace-n suflete și-o mare poftă de viață.
„Băiete, ia-ți adio de la străzile astea murdare,
când ieșim din oraș să te ștergi pe picioare!”
Entuziasmat de parcă a ajuns pe lună,
inima nu-l lasă nici să privească-n urmă.
În timp ce ochii îi sunt fixați în față,
pregătit să înceapă în sfârșit o nouă viață.
„Aici o să stăm, copile, sper să îți placă,
în spatele blocului ai loc mare de joacă.
Liceul e mai aproape ca oricând,
tu să fii cuminte, copilaș timid și blând.”
„Îmi place, mamă, nici nu vreau înapoi,
acum ies în spate să îmi fac prieteni noi.”
„Dar când te chem la masă să vii în grabă, bine?
Te iubesc, copil, să ai grijă de tine!”
Fără prea multe cuvinte pleacă în grabă,
cu zâmbetul pe buze și-un suflet mare ca armă.
Aleargă ca un evadat s-ajungă la libertate,
găsește puști de vârsta lui fumând în spate,
povestind de necazuri și de ce au în față,
cu greu se abține să le dea lecții de viață.
Tace, se simte ca un strain între străini,
și din depărtare zărește o fată cu ochii cristalini…
…
…
…
Se îndrăgostește pe loc, îi cade dragă fata,
nu e ca celelalte și sigur n-arată ca alta.
Brunetă, ochi albaștri, transparenți ca de fantomă,
o privire ce îi dă fiori și o dulce aromă.
Fata îl zărește cum stă timid și o pândește,
fixează raze-n ochii lui ce o privesc orbește,
il încălzește ca soarele cald ce lin plutește,
pe cerul ce în ultimul timp de ploi îl ferește.
Au început să vorbească și ușor s-au împrietenit,
glasul ei suav și dulce l-a ademenit,
ea-i cade pradă vorbelor sincere, dar nu-i
dă de înțeles că s-a îndrăgostit de caracterul lui.
Vântul bate ușor, totul pare un joc,
și pentru prima dată timpul stă pe loc.
În spatele blocului se văd și a doua zi,
rad împreună, se-nțeleg ca doi copii,
se comportă de parcă se știu de-o viață,
își clădesc o prietenie din iubire și speranță.
Și trec zile, și trec și clipe-n zbor,
iar când se au unul pe altul totul pare mai ușor.
Ziua împreună, în parc în fiecare seară,
nopți petrecute-n scară sau pur și simplu afară.
A început să treacă timpul ușor și vara,
s-a terminat și cu distracția, începe școala.
O toamnă roșcată, frunzele încep să cadă,
o cărare inundată și o dragoste ciudată,
clipe pline de savoare, lumină, culoare,
și o dragoste curată, ce mai frumoasă floare.
Timpul trece și tace, fata tace și face,
preocupată de școală, învață din greu, nu se preface.
El își face prieteni noi, o arde cu băieții,
ce viață frumoasă, ăștia-s anii tinereții!
Sclipirea vieții sau soarele dimineții,
ce răsare după o lungă conversație cu pereții.
Nu se mai simte așa preocupat de școală,
o arde mult pe afară și timpul zboară.
După ceva timp, într-o seară normală,
când pustiul stătea la povești cu băieții în scară,
fata îl sună și cu un glas tremurat
îi spune: „Vino să ne întâlnim să îți zic ce s-a întâmplat!”
El aleargă speriat spre fată și o vede,
plângând cu capul spre pământ și pentru o clipă se pierde.
O ține strâns la piept de parcă el i-ar fi veșmântul,
are grijă ca lacrimile ei să n-atingă pământul.
Inima-i bate tare, ea plânge cu ardoare,
il privește de parcă el i-ar fi singura scăpare.
„De ceva vreme nu mai am liniște în casă,
tatăl meu face scandal și spune că ne lasă.
A început să înnebunească, e puțin cam impulsiv,
mai tot timpu-i beat, noi plecăm definitiv.
Mă mut cu mama la câteva străzi distanță,
chiar nu mai suport, nu vreau să-l mai văd în față.
Vreau o viață normală, nu certuri în fiecare seară,
când eu a doua zi mă trezesc să merg la școală!”
„Stai liniștită, copil, o să trecem peste toate,
nu vreau să te mai văd cu genele-ncărcate.
Problemele toate o să le lăsăm în spate,
ai încredere și ai să vezi că se poate!”
Timpul trece, e iarnă, fata se descurcă greu,
băiatul încearcă s-o ajute, dar dă greș mai mereu.
Ea nu vrea bani, dar ar vrea un trai mai bun,
el nu poate să o lase singură pe drum.
Lipsa banilor se simte, totul pare mai greu,
dezamăgită de împrejurări e tristă mai mereu.
El intră-n anturaje, o arde cu golani,
își face prieteni falși și umblă după bani.
Ușor se schimbă, dă de o viață mai bună,
și parcă se transformă într-un lup sub clar de lună.
Trece nepăsător prin clipe sperând să schimbe ceva,
dar nu știe că nu te poți juca cu viața ta.
Atâtea amintiri și gânduri lași în spate,
prea multe lacrimi și vise spulberate.
Stă pe o bancă în parc, sub un copac înalt,
cu sute de gânduri în cap, privind spre asfalt.
E sfârșit de februarie, zăpada se topește,
el stă cu o amică de ceva vreme și vorbește.
Ea se apropie de el, îi ridică capul plecat,
încearcă în zadar să-l lase cu sufletu-mpăcat.
Nu se poate abține, îl privește în ochi și vrea mai mult,
il mângâie ușor, dar nu uită de trecut.
Când buzele lor se ating, el o împinge, se oprește,
îi spune că are o iubită și e tot ce își dorește.
N-ar înșela-o niciodată, că inima i-ar frânge,
nestiind că fata îi privește pe amândoi și plânge.
El o zărește, o vede alergând și pleacă,
o ajunge în sfârșit din urmă și încearcă
să îi explice ce se-ntâmplă, dar nu vrea să îl asculte,
se ferește, îl împinge, recurge la insulte.
„Tu chiar crezi că aș fi în stare să te înșel vreodată?
Dacă da, atunci probabil ar trebui s-o lăsăm baltă.”
Ea: „Mă simt ca un ecou blocat într-un tub,
tăcerea e de aur, vorbele tale de plumb!”
Și drama apare, încrederea dispare,
blocați într-un labirint de vise căutând o scăpare.
Deși ochii nu mint niciodată, gura minte,
așa că-i strecoară o minciună printre cuvinte.
Ea: „Nu vreau să te mai văd vreodată, astea sunt povești!”
Dar un proverb ne zice să ai grijă ce-ți dorești.
Îl privește în ochi de parcă ar fi ultima dată,
cu privirea în față, fata aleargă speriată.
Da să treacă strada, nu se asigură și dintr-odată
o mașină o izbește și fata cade lată.
Băiatul rămâne fără de puteri, aproape leșină,
când vede iubirea vieții lui căzută sub mașină.
Sângele îi cade din arcade pe șoseaua murdară,
inima lui îi îngheață și nu-i de la frigul de-afară.
Cade în genunchi, ea zace într-o baltă de sânge,
el își ridică capul plin de durere către cer și plânge.
Sună la salvare, merge cu ea la spital,
fata leșinată arată în ultimul hal.
Stă pe hol, așteaptă, i se pare-un chin etern,
fiecare secundă parcă este un minut în infern.
În sfârșit poate s-o vadă, intră în cameră speriat,
ea conectată la aparate, el rămâne blocat.
Inima lui gustă cea mai amară aromă
și îl ia cu amețeli când află că ea e în comă.
Durerea e apăsătoare, zilele trec, dar în zadar,
cu sufletul captiv în cel mai urât coșmar.
Trec săptămâni bune, se simte tot mai singur,
cu inima sfâșiată de suspine îl amăgește timpul.
Cu sufletul în lanțuri, inima-i moare de foame,
când frumoasa adormită încă stă în pat și doarme.
O vizitează în fiecare zi, îi umple patul de lacrimi,
iar fiecare minut îi umple inima de patimi.
Sperând că îl aude, rătăcește-n lumi de gheață,
în timp ce mintea lui rătăcește-n lumi de ceață.
Din timpuri trecute amintiri revin în minte
și-i varsă-n suflet lumină, raze-n inima-i fierbinte.
Mai trec două luni, iar fata se trezește,
mama ei îl sună pe băiat să-i dea de veste.
Pleacă în grabă la spital și-o vede pe fată,
mai frumoasă decât a văzut-o vreodată.
Inima-i plânge de fericire cu lacrimi de iubire,
un foc de amintiri îi topește gheața din privire.
Se apropie de ea plin de emoție și frică,
ea îl privește fără nici o reacție, una cât de mică.
„Bună dimineața, copil, ce faci, ești bine?”
Ea îl privește cu mirare, „Cine ești tu, străine?”

Florin Salam - Orice Om Are o Poveste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Orice om are o poveste
Mai seamănă câteodată,
Dar a mea așa cum este
Sigur e cea mai ciudată. X2

Cine-a mai văzut așa ceva, ooo așa ceva
El să se topească după ea, ooo doar după ea,
El să vrea un semn oricât de mic, ooo oricât de mic
Ea să nu-l iubească nici un pic, ooo nici un pic

Avem și noi o poveste
Dar a noastră nu se leagă,
Dacă o spui așa cum este
Lumea n-o să înțeleagă. X2

Cine-a mai văzut așa ceva, ooo așa ceva
El să se topească după ea, ooo doar după ea,
El să vrea un semn oricât de mic, ooo oricât de mic
Ea să nu-l iubească nici un pic, ooo nici un pic

B. U. G. Mafia feat Pt Tn - Poveste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Oprește-te o clipă
Privește-n jos, spune-mi ce vezi
Ești pe drumul pe care
Chiar ți-ai dorit să-l urmezi?
Chiar duci o viață fericită
Lipsită de ispite?
E chiar așa?
Hai să-ți zic câte ceva din viața mea
Nu am știut ce-i aia
Copilărie fericită
Într-o lume de cristal
Eram un ciob de sticlă
O aud și-acum pe mama
Țipând cu lacrimi în ochi
Când tata o bătea
Și nu se oprea deloc
„Tata termină! Destul, tata!
Oprește-te!
Las-o-n pace!
Nu vezi cum îi curge sângele?
Gata mama, liniștește-te
Totul va fi bine
Sunt aici… promit să am grijă de tine”
Nu mă-nțelegeți greșit
Vă iubesc la fel de mult
Sunteți părinții mei
Și m-ați crescut cum ați putut
La fel ca și pe frații mei: Gaby și Stelian
Sunteți familia mea
Cel mai de preț lucru
Pe care-l am
.. :::refren x2:::..
Nu mai vreau s-aud cum plânge sufletul tău..
Mă doare..
Știi că mă doare..
Când te uiți spre cer
Acolo voi fi eu
aproape de tine mereu
II. Eram la școală
Într-o clasă primară
Început de vară
Când i-am văzut pe-ai mei
Venind să mă scoată afară
„Hai să bem un suc” mi-au zis
„Hai să intrăm aici”
Mă uitam și nu-nțelegeam
De ce erau triști
Mama nu știa cum să mă ia
Să nu-i citesc durerea
Însă vocea-i tremura
Și o trăda privirea
„Mami, Gaby fratele tău mai mic
A fost lovit de o mașină
Este-n comă, nu se știe
Dac-o să-și mai revină
Mama termină
Zi-mi că nu-i adevărat
Tata, zi-mi te rog
Că așa ceva nu s-a întâmplat
Am început să plâng
Ce puteam face mai mult
Decât să sper că va fi iar ca la început
Doctorii nu-i mai dădeau nicio șansă
De supraviețuire, însă a luptat
Și-acum e mult mai bine
Gaby, fratele meu ești totul pentru mine
Chiar dacă voi muri tot voi avea grijă de tine
.. :::Refren x2:::..
III. Sunt întins pe spate cu ochii închiși
Și mă gândesc la prima fată
Pe care-am fost blestemat
să o iubesc… îmi amintesc
A fost un joc pătat de lacrimi și durere
Mintea-mi spune să tac
Sufletul să mă descarc îmi cere
Nu-i nicio plăcere
Să povestesc ce s-a-ntâmplat
Cum ai putut să spui că mă iubești
După ce m-ai înșelat?
Nu înțeleg, eu chiar credeam
Că ții la mine
Ții minte când am dat cu pumnu-n zid
Ca să nu dau în tine?
Stăteai în fața mea, plângeai
Mă implorai să te iert
Nici n-ai idee cât de greu
Am depășit acel moment
Dar am întâlnit-o pe Andreea
Viața mea s-a schimbat
Prințeso te iubesc
Chiar dacă nu prea ți-am arătat
Păcat că nu pot fi
Ce ți-ai dori
Oricât m-aș strădui
Dar zi de zi fac tot ce pot
Ca tu să mă poți iubi
Voi încerca să mă schimb
Și fii atentă la mine
Mai bine mor decât să știu
Că te voi pierde și pe tine
.. ::: Refren x2 :::..
IV. Îți aduci aminte, tata
De acea seară?
Când tu și mama v-ați certat
De-abia venise în țară
Știu c-am venit la tine nervos
Și am început să țip cuprins de furie
Fără să-mi dau seama te-am jignit
Știu c-ai suferit, tata,
Și-mi pare foarte rău
N-ai lăsat să se vadă
Da știu c-așa faci tu mereu
Regret nespus de mult
Ce s-a-ntâmplat, te rog să mă ierți
Mă simt prea singur
Între blestemații ăștia de pereți
Îmi pare rău
C-aceste amintiri dureroase
Au ieșit la suprafață
Și nu vor să îmi dea pace
Dac-aș putea da timpul înapoi
Aș șterge tot cu un burete
Dar nu pot și-acum
Trăiesc printre regrete
Vezi aproapele pe punctul
De a fi îngropat
Întins pe-o masă cu lumânări la cap
S-a terminat
Și începi să te întrebi
Pentru ce te mai zbați?
Că pan’ la urmă toți sfârșim
lângă o cruce îngropați

B. U. G. Mafia - Poveste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Oprește-te o clipă, privește-n jos,
Spune-mi ce vezi,
Ești pe drumul pe care chiar ți-ai dorit să-l urmezi,
Chiar duci o viață fericită, lipsită de ispită?
E chiar așa?
Hai să-ți zic câte ceva din viața mea.
Nu am știut ce-i aia copilărie fericită,
Într-o lume de cristal eram un ciob de sticlă.
O aud și acum pe mama țipând cu lacrimi în ochi
Când tata o bătea și nu se oprea deloc.
Tata, termină, te rog, tata, oprește-te,
Las-o-n pace, nu vezi cum îi curge sângele?
Gata, mama, liniștește-te, totul va fi bine,
Sunt aici, promit să am grijă de tine.
Nu mă înțelegeți greșit, vă iubesc la fel de mult,
Sunteți părinții mei și m-ați crescut cum ați putut,
La fel ca și pe frații mei, Gabi și Stelian,
Sunteți familia mea, cel mai de preț lucru pe care îl am.

Nu mai vreau să aud cum plânge sufletul tău,
Mă doare, știi că mă doare,
Când te uiți spre cer, acolo voi fi eu,
aproape de tine mereu (BIS).

Eram la școală, într-o clasă primară,
Început de vară, când i-am văzut pe ai mei venind
Să mă scoată afară.
Hai să bem un suc, mi-au zis, hai să intrăm aici,
Mă uitam și nu înțelegeam de ce erau triști.
Mama nu știa cum să mă ia,
Să nu-i citesc durerea, însă vocea-i tremura
Și o trăda privirea.
Mami, Gabi, fratele tău mai mic, a fost lovit de o mașină,
Este în comă, nu se știe dacă o să-și revină.
Mama, termină, zi-mi că nu-i adevărat,
Tata, te rog, zi-mi că așa ceva nu s-a întâmplat.
Am început să plâng, ce puteam face mai mult
Decât să sper că poate va fi iar ca la început?
Doctorii nu-i mai dădeau nicio șansă de supraviețuire,
Însă a luptat și acum e mult mai bine.
Gabi, fratele meu, ești totul pentru mine,
Chiar dacă voi muri, tot voi avea grijă de tine.

Nu mai vreau să aud cum plânge sufletul tău,
Mă doare, știi că mă doare,
Când te uți spre cer, acolo voi fi eu,
aproape de tine mereu (BIS).

Sunt întins pe spate, cu ochii închiși
Și mă gândesc la prima fată pe care am fost blestemat să o iubesc.
Îmi amintesc că a fost un joc pătat de lacrimi și durere,
Mintea-mi spune să tac, sufletul să mă descarc îmi cere.
Nu-i nicio plăcere să povestesc ce s-a întâmplat,
Cum ai putut să-mi spui că mă iubești după ce m-ai înșelat?
Nu înțeleg, eu chiar credeam că ții la mine.
Ții minte când am dat cu pumnu-n zid ca să nu dau în tine?
Stăteai în fața mea, plângeai, mă implorai să te iert,
Nici n-ai idee cât de greu am depășit acel moment.
Dar am întâlnit-o pe Andreea, viața mea s-a schimbat,
Printeso, te iubesc, chiar dacă nu prea ți-am arătat.
Păcat că nu pot fi ce ți-ai dori, oricât m-aș strădui,
Dar zi de zi fac tot ce pot ca tu să mă poți iubi.
Voi încerca să mă schimb și fii atentă la mine,
Mai bine mor decât să știu că te voi pierde și pe tine.

Nu mai vreau să aud cum plânge sufletul tău,
Mă doare, știi că mă doare,
Când te uți spre cer, acolo voi fi eu,
aproape de tine mereu (BIS).

Îți aduci aminte, tata, de acea seară
Când tu și mama v-ați certat, de-abia venise în țară?
Știu c-am venit la tine nervos și am început să țip,
Cuprins de furie, fără să-mi dau seama te-am jignit.
Știu c-ai suferit, tata, și-mi pare foarte rău,
N-ai lăsat să se vadă, dar știu că așa faci tu mereu.
Regret nespus de mult ce s-a întâmplat,
Te rog să mă ierți, mă simt prea singur între blestemații ăștia de pereți.
Îmi pare rău că aceste amintiri dureroase au ieșit la suprafață
Și nu vor să-mi dea pace.
Dacă aș putea da timpu-napoi, aș șterge tot cu un burete,
Dar nu pot și acum trăiesc clipe de regrete.
Vezi aproapele pe punctul de a fi îngropat,
Întins pe masă cu lumânări la cap, s-a terminat.
Atunci începi să te întrebi pentru ce te mai zbați,
Că până la urmă toți sfârșim lângă o cruce îngropați.

Cam asta e ce-am avut de spus,
Iar tu, dacă ai simțit ce-am simțit și eu,
Mergi mai departe.

Nu mai vreau să aud cum plânge sufletul tău,
Mă doare, știi că mă doare,
Când te uți spre cer, acolo voi fi eu,
aproape de tine mereu (BIS).

aproape de tine mereu…
by hAGa

Andronie Gabriel feat Corect - Poveste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

I:
Te-aș chema,
Respir, dar nu pot striga
De mână te-aș lua
Privesc, dar nu pot vedea
Oare de ce-ai plecat?
Mă întreb de-i vina mea
Din nou tu m-ai lăsat
Să caut urma ta.

Refren (x2):
Te vreau în viața mea
Nu pot uita atingerea ta
Un semn de-o clipă aș vrea
Mi-ar fi de-ajuns să pot spera.

II:
În zadar regret că n-am știut
Iubirea s-o păstrez
Poate prea multă am avut
Ce rost mai am acum
Când totul am pierdut?
Mai vreau o șansă doar
Să mai am ce-am avut.

Refren (x4):

A. U. G. - Cimitirul 245700

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îl am pe unu-n Drăgășani
Bea de când m-am născut eu și poate de încă câțiva ani
Cară punga de rafie după el, averea lui cea grea
Cred că s-a născut în punga aia că-i tot ce avea.
E țigan, băi, dă-l în mă-sa, dar îmi place așa de el
Cred că-și iubea nevasta, dar nu era la fel
S-a răzbunat, târfa-i făcu 4 copii
L-a lăsat să se descurce, a plecat, „fie ce-o fi”.
Ori dormea pe unde apuca, ori nu dormea de fel
Se plimba în parc la oameni și cerea păreri
Și nu prea era primit la câți pumni în cap și-a luat
Mă mir că nu-l durea fața atunci când dormea pe asfalt.
Și-a avut patru copii, doar cel mare a luat bacu
I-a dat de băut atunci, pe restu-i durea stomacu
A intrat la facultate băiatu, mă mir
Unu doarme la cămin, restu dorm în cimitir.
Îl am pe doi în Drăgășani
Mamă ce frumos mai e, ce frumoasă mai era
Că-nvăța sau nu trecea, tot zâmbea, tot se juca
Tot râdea, tot ne-njura… nu abandona.
Nu știu cine este, mi-a fost povestit
Avea părinți de duzină și nu prea trecea pe-aici
Dar vai ce tranziție-a fost când taică-su mort de beat
N-o mai bătea pe mă-sa, a luat pe următorul.
Vorbea despre d-astea afară, dar vai cine asculta
Când era puțin cam cultă pentru ce voia lumea
Și ce tată, și ce mama, ia-le dracu 11 clase
Du-te să lucrezi afară, marș afară din case.
Dar muncitu uneori nu e munca de durată
Peste-un an când a venit mama plecase, n-avea tată
… atât știu, s-a povestit
Că stătea frumos în baie ca lambriu pe la sfârșit.
Îl am pe trei în Drăgășani
Stă pe strada mea continuu de deja mult prea mulți ani
Îl știu mulți și îl respectă sau poate dau impresia că-l vor
Pe el lângă ei, e simplu, i-ar da cu picioru.
A avut pe cineva care sa țină la el mult
A venit plângând la mine doar ca să-l ajut
Iar atunci am realizat că destinul are două fețe și a vrut
Așa s-am un prieten prost-crescut.
Cerea multe el ca om, nu știa s-aprecieze
Și prieteni… lasă! O să mai dureze
Până când o să-l revadă că le-e dor de el ș-așa
Că mai e și el prin preajmă și…
Unii cred că-i depresiv… din potrivă
Iubește viața… și vrea să facă
Și pe alții fericiți… e pe ducă
… n-a murit, dar și dac-apucă… hehe.
Am mai mulți în Drăgășani
Oameni normali sau golani
Toți oamenii-arată așa
Dar nimeni nu e ca el, dar nimeni nu e ca ea.
Îi am pe toți în Drăgășani
Am mai mulți în Drăgășani
Nu-i nimeni din Drăgășani
Și nu mai mor de-atâția ani

B. U. G. Mafia feat Feat Raluca - Povestea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Oprește-te o clipă, privește-n jur, spune-mi ce vezi,
Ești pe drumul pe care chiar ți-ai dorit să-l urmezi,
Chiar duci o viață fericită, lipsită de ispite,
Chiar așa, hai să-ți zic câte ceva din viața mea:
Nu am știut ce-i aia copilărie fericită,
Într-o lume de cristal eu eram un ciob de sticlă,
O aud și-acum pe mama țipând, cu lacrimi în ochi,
Când tata o bătea și nu se oprea deloc,
Tata, termină, destul tata, oprește-te,
Las-o în pace, nu vezi cum îi curge sângele,
Gata mama, liniștește-te, totul va fi bine,
Sunt aici, promit să am grijă de tine,
Nu mă-nțelegeți greșit, vă iubesc la fel de mult,
Sunteți părinții mei și m-ați crescut cum ați putut,
La fel ca și pe frații mei, Gabi și Stelian,
Sunteți familia mea, cel mai de preț lucru pe care-l am.

Refren:
Nu mai vreau s-aud cum plânge sufletul tău,
Ma doare, știi că mă doare,
Când te uiți spre cer, acolo voi fi eu,
Aproape de tine mereu..

Eram la școală, într-o clasă primară, început de vară,
Când i-am văzut pe-ai mei venind să mă scoată afară,
Hai să bem un suc, mi-au zis, hai să intrăm aici,
Mă uitam și nu înțelegeam de ce erau triști,
Mama nu știa cum să mă ia să nu-i citesc durerea,
Însă vocea-i tremura și o trăda privirea..
„Mami, Gabi, fratele tău mai mic a fost lovit,
De o mașină, este-n comă, nu se știe dacă o să-și revină”
Mama, termină, zi-mi că nu e adevărat,
Tata, te rog zi-mi că așa ceva nu s-a întâmplat,
Am început să plâng, ce puteam face mai mult
Decât să sper că poate va fi iar ca la început,
Doctorii nu-i mai dădeau nicio șansă de supraviețuire,
Însă a luptat și-acum e mult mai bine,
Gabi, fratele meu, ești totul pentru mine,
Chiar dacă voi muri, tot voi avea grijă de tine.

Refren:
Nu mai vreau s-aud cum plânge sufletul tău,
Ma doare, știi că mă doare,
Când te uiți spre cer, acolo voi fi eu,
Aproape de tine mereu..

Sunt întins pe spate cu ochii închiși și mă gândesc la prima fată,
Pe care am fost blestemat să o iubesc,
Îmi amintesc a fost un joc pătat de lacrimi și durere,
Mintea îmi spune să tac, sufletul să mă descarc îmi cere,
Nu-i nicio plăcere să povestesc ce s-a întâmplat
Cum ai putut să spui că mă iubești după ce m-ai înșelat
Nu înțeleg, eu chiar credeam că ții la mine,
Țin minte când am dat cu pumnu-n zid ca să nu dau în tine,
Stăteai în fața mea, plângeai, mă implorai să te iert,
Nici n-ai idee cât de greu am depășit acel moment,
Dar am întâlnit-o pe Andreea, viața mea s-a schimbat,
Prințeso, te iubesc, chiar dacă nu prea ți-am arătat,
Păcat că nu pot fi ce ți-ai dori, oricât m-aș strădui,
Dar zi de zi fac tot ce pot ca să mă poți iubi
Voi încerca să mă schimb, fii atentă la mine,
Mai bine mor decât să știu că te-am pierdut pe tine.

Refren:
Nu mai vreau s-aud cum plânge sufletul tău,
Ma doare, știi că mă doare,
Când te uiți spre cer, acolo voi fi eu,
Aproape de tine mereu..

Îți aduci aminte tata de acea seară
Când tu și mama v-ați certat, de-abia venise în țară,
Știu că am venit la tine nervos și am început să țip,
Cuprins de furie, fără să-mi dau seama, te-am jignit,
Știu că ai suferit tata, și-mi pare foarte rău,
N-ai lăsat să se vadă, dar știu că așa faci tu mereu,
Regret nespus de mult ce s-a întâmplat, te rog să mă ierți,
Mă simt prea singur între blestemații ăștia de pereți,
Îmi pare rău că aceste amintiri dureroase au ieșit la suprafață și nu vor să îmi dea pace,
Dacă aș putea da timpul înapoi, aș șterge tot cu un burete,
Dar nu pot și-acum trăiesc printre regrete,
Când vezi aproapele pe punctul de a fi îngropat,
Întins pe masă cu lumânări la cap, s-a terminat,
Atunci începi să te-ntrebi pentru ce te mai zbați,
Că până la urmă toți sfârșim lângă o cruce, îngropați..
Cam asta este ce-am avut de spus, iar tu, dacă ai simțit ce am simțit și eu.. ești prea departe..

Refren:
Nu mai vreau s-aud cum plânge sufletul tău,
Ma doare, știi că mă doare,
Când te uiți spre cer, acolo voi fi eu,
Aproape de tine mereu..