Oprește-te o clipă
Privește-n jos, spune-mi ce vezi
Ești pe drumul pe care
Chiar ți-ai dorit să-l urmezi?
Chiar duci o viață fericită
Lipsită de ispite?
E chiar așa?
Hai să-ți zic câte ceva din viața mea
Nu am știut ce-i aia
Copilărie fericită
Într-o lume de cristal
Eram un ciob de sticlă
O aud și-acum pe mama
Țipând cu lacrimi în ochi
Când tata o bătea
Și nu se oprea deloc
„Tata termină! Destul, tata!
Oprește-te!
Las-o-n pace!
Nu vezi cum îi curge sângele?
Gata mama, liniștește-te
Totul va fi bine
Sunt aici… promit să am grijă de tine”
Nu mă-nțelegeți greșit
Vă iubesc la fel de mult
Sunteți părinții mei
Și m-ați crescut cum ați putut
La fel ca și pe frații mei: Gaby și Stelian
Sunteți familia mea
Cel mai de preț lucru
Pe care-l am
.. :::refren x2:::..
Nu mai vreau s-aud cum plânge sufletul tău..
Mă doare..
Știi că mă doare..
Când te uiți spre cer
Acolo voi fi eu
aproape de tine mereu
II. Eram la școală
Într-o clasă primară
Început de vară
Când i-am văzut pe-ai mei
Venind să mă scoată afară
„Hai să bem un suc” mi-au zis
„Hai să intrăm aici”
Mă uitam și nu-nțelegeam
De ce erau triști
Mama nu știa cum să mă ia
Să nu-i citesc durerea
Însă vocea-i tremura
Și o trăda privirea
„Mami, Gaby fratele tău mai mic
A fost lovit de o mașină
Este-n comă, nu se știe
Dac-o să-și mai revină
Mama termină
Zi-mi că nu-i adevărat
Tata, zi-mi te rog
Că așa ceva nu s-a întâmplat
Am început să plâng
Ce puteam face mai mult
Decât să sper că va fi iar ca la început
Doctorii nu-i mai dădeau nicio șansă
De supraviețuire, însă a luptat
Și-acum e mult mai bine
Gaby, fratele meu ești totul pentru mine
Chiar dacă voi muri tot voi avea grijă de tine
.. :::Refren x2:::..
III. Sunt întins pe spate cu ochii închiși
Și mă gândesc la prima fată
Pe care-am fost blestemat
să o iubesc… îmi amintesc
A fost un joc pătat de lacrimi și durere
Mintea-mi spune să tac
Sufletul să mă descarc îmi cere
Nu-i nicio plăcere
Să povestesc ce s-a-ntâmplat
Cum ai putut să spui că mă iubești
După ce m-ai înșelat?
Nu înțeleg, eu chiar credeam
Că ții la mine
Ții minte când am dat cu pumnu-n zid
Ca să nu dau în tine?
Stăteai în fața mea, plângeai
Mă implorai să te iert
Nici n-ai idee cât de greu
Am depășit acel moment
Dar am întâlnit-o pe Andreea
Viața mea s-a schimbat
Prințeso te iubesc
Chiar dacă nu prea ți-am arătat
Păcat că nu pot fi
Ce ți-ai dori
Oricât m-aș strădui
Dar zi de zi fac tot ce pot
Ca tu să mă poți iubi
Voi încerca să mă schimb
Și fii atentă la mine
Mai bine mor decât să știu
Că te voi pierde și pe tine
.. ::: Refren x2 :::..
IV. Îți aduci aminte, tata
De acea seară?
Când tu și mama v-ați certat
De-abia venise în țară
Știu c-am venit la tine nervos
Și am început să țip cuprins de furie
Fără să-mi dau seama te-am jignit
Știu c-ai suferit, tata,
Și-mi pare foarte rău
N-ai lăsat să se vadă
Da știu c-așa faci tu mereu
Regret nespus de mult
Ce s-a-ntâmplat, te rog să mă ierți
Mă simt prea singur
Între blestemații ăștia de pereți
Îmi pare rău
C-aceste amintiri dureroase
Au ieșit la suprafață
Și nu vor să îmi dea pace
Dac-aș putea da timpul înapoi
Aș șterge tot cu un burete
Dar nu pot și-acum
Trăiesc printre regrete
Vezi aproapele pe punctul
De a fi îngropat
Întins pe-o masă cu lumânări la cap
S-a terminat
Și începi să te întrebi
Pentru ce te mai zbați?
Că pan’ la urmă toți sfârșim
lângă o cruce îngropați
Sensul versurilor
Piesa este o confesiune emoționantă despre traumele din copilărie, pierderi și regrete. Vorbește despre relația cu părinții, pierderea unui frate și dezamăgirile în dragoste, reflectând asupra sensului vieții și a inevitabilității morții.