Recro – Gânduri

Mi-e dor să strâmb din nas, da instrumentalu’ n-are o treabă,
Să simt că-s un eșec când nu fac rimele pe grabă,
Să mă compar cu ei, să zic ‘cum scriu eu, n-o să poată’,
Să susțin că doar eu știu ce-nseamnă inspirație-n stradă.
Da’ nu-i despre cartier, combinații și ale voastre,
E copilu’ din tramvai cu ale lui fragile oase,
E văduva din tren și cum simte că o-nțeleg,
Când purtam discuția aia și nu insist sfaturi să-i cern.
Da’ nu mai pot acu’ că trece timpu’ peste mine
Și-mi dă toate motivele să accept că nu-mi e-n fire,
Cum n-a fost de fapt vreodată, da’ voiam să văd la fel,
Să am loc în discuții, mi-a fost dat să-l văd pe cel
Respins, renegat, înlăturat pentru nimic,
Orice criteriu e stupid și eu pot doar să mă agit.
Amintește-ți de copila cu mustața-n primară,
Cu sprâncenele mai dese care refuză să ceară
Companie, că știa deja răspunsu’ o să doară,
Nu pot decât să mă așez și s-o țin la o vrăjeală,
S-o văd cum râde când n-aude aceeași vorbă-n infinit,
Vad un zâmbet așa fain, de ce vrei să-l faci lovit?
Amintește-ți de băiatu’ cu probleme la picior,
Ăla-n greutate plus de care râdeai la sport,
Care pare arogant că maică-sa are funcție-n școală,
Da’ se duce acasă plânge că iar l-ai împins pe scară.
Amintește-ți de copila care proastă-n generală
I-a trimis nuduri lu’ ăla că voia și ea să pară
În rând cu fetele pe care le vedea că-s apreciate,
N-a-nțeles ăla se joacă ca să-i râdă pe la spate.
A 2-a zi vine cu poza, zice ‘și grasă și proastă’,
Îi smulg din mână telefonu’, îi zic ‘pleacă instant acasă’,
O iau pe ea și-și îi spun ‘de azi nu pleci de lângă mine,
Orice vrei să faci mă-ntrebi dacă vrei să-ți fie bine’.
Amintește-ți de gagica din liceu de-o numeai t***ă,
Că se f*** stânga dreapta și mereu apare o bârfă,
Înțelege, vrea atenție că acasă nu primește,
Are parte doar de abuz, așa-i scris la ea-n poveste.
Ăla iar profită, o bate, îi sparge geamurile-n casă,
N-are cine s-o învețe cum face de-acolo să iasă,
N-am putut decât s-o spăl pe cap în seara-n care
A venit plânsă la mine că a călcat-o ăla-n picioare,
Că era ruptă de beată, s-a pișat în capu’ ei
Și i-a zis că-i infertil, avea acasă copii vreo trei.
Amintește-ți de gagica gravidă-n generală,
Acu’ are 2 copii și-i iubește ca o mamă,
Gata de orice să le facă viața ușoară,
Va fi tată, soră, frate că nimic n-o mai doboară.
Amintește-ți de gagica fără bani de facultate,
Care n-a avut pe nimeni și-a zis ‘videochatu’ frate,
Ăla o să mă scoată, așa scap de sărăcie’,
Toți l*****i au profitat de-o copilă fără familie,
Un tată mort și un frate care-i pune mâna pe picioare,
Mai departe doar ea știe, nici nu vreau să știu cât doare.
Înainte s-o faci zdreanță că a ales ‘calea ușoară’,
Întreab-o cât s-a chinuit pan’ să se arunce de pe scară,
Întreab-o câte tentative au fost s-o facă să dispară,
Nici aici n-a avut succes, nici moartea nu-i ușoară.
Și-așa povești am mii, da’ rar le scot în lume,
Nu suport reacțiile de gen ‘momentu’ să fac glume’,
Nu suport că greutate au doar poveștile inventate
Despre bătăi din stradă cu cuțite și alte fapte.
Da’ un semn pe piele-mi arată ești periculos,
Da’ pentru mine relevanță are doar ce are folos,
Întâmplări așa de ‘mici’, relatate mai devreme,
Nu te ating pe nicăieri că sufletu’, mintea nu-ți geme.
Acceptă, alea schimbă o viață, modifică tot traseu,
Tot ce-ncerc să spun e nu fii tu derbedeu
Din povestea altuia, nu tre’ să fii nici curcubeu,
Nici eu n-am vrut să mă pun mai presus chiar decât zmeu,
Am vrut s-arat poți fii acolo prin gesturi minuscule
Care presară speranță gen lumina greiere,
Enervant sunetu’ ăla da’ ți-rămâne-n amintire,
Vă iubesc oamenii mei, vreau să vă știu pe toți bine.