poveste tragica – Versuri.pro

Doina Braila - Poveste Tragică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Erau doi tineri ce aveau trăiri intense,
Dar între ei se arătau drumuri immense,
Și hotărâră ca să fie împreună,
Să plece-n lumea largă lăsând totul în urmă.
Fusese împreună, vreo 2-3 luni poate…
Până ce iar devenira, inimi abandonate..
El avea 18 ani, și trebuia să plece la armată,
Iar ea să stea acasă, cuminte, nevinovată.
Trecură de atunci 1 an și jumătate,
Și fetei în ușă cineva insistent bate,
Era poștașu ce îi dădu o scrisoare,
Era de la el. ”Ce bucurie mare”.
Ea o deschise fericită și o citi:.
„De azi încolo doar prieteni noi vom fi”
„Poate ți se va părea ceva incult”
„Dar totul s-a sfârșit, s-a rupt demult”
„Din acea zi în care am plecat”
„Să-ți fie clar, că tot, deja s-a terminat”
Fata a luat cuțitu-n mână și s-a sinucis
Ce a simțit atunci era de nedescris,
La el a ajuns vestea că ea s-a omorât
A căzut jos inconștient, la pământ
Când s-a trezit a vrut ca să o vadă
Ea zăcea într-un sicriu toată în rochie albă.
Decând muri la ea îi fusese gândul
Iar el plângea distrus mâncând pământul
Gemând incet cu un glas dulce-amărui…
Că acea scrisoare nu fusese a lui..

Serghei Esenin - Nu Era Decât Taniușa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu era, decât Taniușa, mai frumoasă fată-n sat,
Albu-i sarafan la poale cu uzor roșu-i brodat.
Lângă râpă, după seară, Tanea umblă deseori.
Luna-n joaca sa cu ceața prinde iar hora cu nori.
Înclinase cârlionții zveltul, chipeșul flăcău:
„Tu, iartă-mă-vei, drăguță, mă însor cu alta eu.”
A pălit ca un lințoliu, ca și roua se răci
Gâlța ei ca o năpârcă înnegrită șerpui.
„Ah, băiete c-ochi albaștri, vreau să-ți spun pe-nțeles
Am venit să mă descopăr: pe-altul mire l-am ales.”
Dangăt nu-i la liturghie, zvon e vesel pentru miri,
Nunta trece pe căruțe, călăreți ascund priviri.
Nu bocește cuculeana – neamurile plâng mocnit:
A pus rană-n tâmpla Tanei orb mânerul de cuțit.
Coronița-n bobi de sânge pe-a ei frunte s-a-nchegat, –
Nu era, decât Taniușa, mai frumoasă fată-n sat.

Malina Olinescu - Tango to Evora

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E cea mai frumoasă, ca din poveste
De un băiat aleasă, el o iubește
Dar blestemul apasă pe-a lor iubire
Noaptea când se lasă, el nu va mai fi..
Fata e dorită împotriva firii
De un zeu râvnită, zeul iubirii
Va fi despărțită din răzbunare
Va fi pedepsită fiindcă nu l-a vrut.
Sângele din trupul băiatului,
Zeul îl va lua în puterea lui,
Să-l ascundă-n vie
Chiar la asfințit.
Fata toată viața o să zdrobească
Strugurii sub talpă, să îl găsească
Într-un bob de struguri
Pe al ei iubit.

Malina Olinescu - Tango de Evora

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E cea mai frumoasă, ca din poveste,
de un băiat aleasă, el o iubește.
Dar blestem apasă pe-a lor iubire,
Noaptea când se lasă, el nu va mai fi.
Fata e dorită împotriva firii,
de un zeu râvnită, zeul iubirii.
Va fi despărțită din răzbunare,
Va fi pedepsită fiindcă nu l-a vrut.
Sângele din trupul băiatului,
zeul îl va lua-n puterea lui,
să-l ascundă în vie chiar la asfințit.
Fata toată viața o să zdrobească strugurii sub talpă,
să îl găsească într-un bob de struguri,
pe al ei iubit.

C. O. D - Aripi de Smoală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un absent abis, stins și în iad reaprins
Cuprins de flăcări și țipete
Singur a decis să îmbrățișeze neființa
Apoi s-o schițeze
Trăia în basm ca un prinț ce caută prințese
Avea 6 ani, bântuia în orfelinat până târziu
Îi știu povestea, așa că am decis să o scriu
Focul i-a furat toată familia, apoi toată tinerețea.
Prometeu al pieirii, încă se joacă cu blândețea
Frumusețea o descria prin absența iubirii
Cu cele 12 porți deschise, labirintul firii
Țesea din cărbune chipul surorii sale
Apoi blestema destinul și apoi sentimentul moare
Dar într-o zi apare o fată cu părul albastru
Ce-l salută, dar el nu vrea să-i audă glasul
A insistat să-l cunoască, îl privea oră de oră
Și-a semnat greșeala când i-a cerut să-i fie soră
A refuzat, însă orbit de regrete
Nu și-a dat seama, că el singur și-a semnat greșala
A doua zi aflând că fata a fost adoptată
A jurat plângând că nu o să se schimbe niciodată
Timpul a trecut cu greu zece ani mai târziu
Devenise olimpic pe țară, atât de bine știu
Că nu adora școala, nici nu vroia vreo scuză
Lipsa banilor l-a împins să tragă pentru bursă
Damele îl adorau, însă el și-a ținut jurământul
Până într-o după-amiază
Când și-a încălcat cuvântul
Simțind o voce veche, credea că inima îl minte
Și-a rămas paralizat auzind: „mă mai ții minte?”
Da, era ea, uneori lumea e atât de mică
Și astfel paradisul schițat perfect
Se complică
Ea zâmbea sincer doar în prezența lui
În noua casă era motivul de batjocură al orcui
Trupul ei un tablou ornat cu cicatrici adânci
El și-a dat seama de asta iar atunci
Abandonând școala, a fugit cu fata în alt oraș
Un strat de conștiință, dar nu mai era un laș
Au trecut peste greutăți materiale
Și uite acum, toată amăgirea
A fost uitată și prefăcută în scrum
Stăteau cu chirie, el și-a găsit
Un loc de muncă stabil
Dintr-o dată flori frumoase au crescut în cimitir
Timpul a trecut încet, ei se înțelegeau perfect
Acum amarul jocului de foc s-a prefăcut în zâmbet
Era seara de Crăciun, ea îl aștepta în centru
El se grăbea să o vadă
Ținea la piept buchetul
Însă destinul este un joc cu două fețe
Mult prea inerent, când a ajuns fata noastră
Murise în accident.
Astfel pe 25 decembrie noaptea prin ceață și ger
Pe scările centrale plânge un înger (yo)
Și încă plânge
Vorbesc cu el de fiecare dată în fiecare an (yo)
Abia aștept să te revăd

Theo Rose - Tango to Evora

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E cea mai frumoasă, ca din poveste,
De-un băiat aleasă, el o iubește,
Dar blestemul apasă pe-a lor iubire,
Noaptea când se lasă, el nu va mai fi!
Fata e dorită împotriva firii,
De un zeu râvnit, zeul iubirii,
Va fi despărțită din răzbunare,
Va fi pedepsită fiindcă nu l-a vrut.
Sângele din trupul băiatului
Zeul îl va lua-n puterea lui,
Să-l ascundă-n vie chiar la asfințit.
Fata toată viața o să zdrobească,
Strugurii sub talpa să-mi-l găsească,
Într-un bob de struguri, pe al ei iubit.
E cea mai frumoasă ca din poveste,
De-un băiat aleasă, el o iubește
Dar blestemul apasă pe-a lor iubire
Noaptea când se lasă, el nu va mai fi!

Puiu Codreanu - Era în Mai, o Noapte Înstelată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(1)
Era în Mai, o noapte înstelată
Când ne plimbam prin parcul înverzit
Tu mi-ai șoptit cu fața-mbujorată
Ești primul om pe care l-am iubit..
Tu mi-ai șoptit cu fața-mbujorată
Ești primul om pe care l-am iubit..
Era în Mai o noapte-ntunecoasă
Un dor nebun veni ca din senin
Să intru-n cârciuma cea blestemată
Să-mi tulbur mintea și să beau la vin..
Să intru-n cârciuma cea blestemată
Să-mi tulbur mintea și să beau la vin..
(2)
Plecai acasă cu mintea-ntulburată
Cu pași nesiguri înspre casa mea
Aici găsii nevasta mea culcată
În patu meu cu altu ea dormea
Aici găsii nevasta mea culcată
În patu meu cu altu ea dormea
Atunci nebun de-a vinului putere
Am scos cuțitul și l-am implantat
În pieptul celui ce-mi fura iubirea
Și-n pieptul celei care m-a trădat..
În pieptul celui ce-mi fura iubirea
Și-n pieptul celei care m-a trădat..
(3)
Și cum priveam la pieptul plin de sânge
În gheara morții cum se mai zbătea
Atunci inima mea mi se răsfrânge
Căci sora ei dormise lângă ea
Atunci inima mea mi se răsfrânge
Căci sora ei dormise lângă ea
A 2-a zi legat în lanțuri grele
Într-o celulă a marii închisori
Ma tot uitam la cerul plin de stele
Și mă gândeam la groaznicul omor..
Ma tot uitam la cerul plin de stele
Și mă gândeam la groaznicul omor..
(4)
Copii plâng pe drumuri neștiute
Săracii nu știu de părinții lor
Iar eu din fundul ocnelor tăcute
Aud suspinul copilașilor..
Iar eu din fundul ocnelor tăcute
Aud suspinul copilașilor..
Degeaba corzile de la chitară
Mă regăsesc de mi și mi de ori
Căci fără tine viața e amară
Suspinul dragostei e trecător
Căci fără tine viața e amară
Suspinul dragostei e trecător

Vasile Alecsandri - Năluca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frunză verde alunică!
Mircea suie pe potică
Şi-ntâlneşte o fetică
Ce purta cofiţa-n mână
Cu apă de la fântână:
„Copiliţă, stai să beu,
Răcori-te-ar Dumnezeu!”
„Ba, bădiţă, ba, nu vreu,
Că mă tem de dragul meu,
El mi-a zis să mă feresc
De străini ce-i întâlnesc,
Că de apă nu le-i sete,
Ci de sărutări de fete.”
Nu te teme, fata mea,
Că el de s-a mânia
Cu baltagul l-oi lovi,
Cu pământ l-oi înveli.
„Mergi în valea cu sulcină,
Că-i găsi o cofă plină
Scoasă chiar cu mâna mea,
Descalecă şi o bea,
Bea-o toată dacă-i vrea,
Da-ţi fă cruce mai întâi
Şi suflă pe faţa ei
Să nu fie descântată
De baba cea blestemată,
Să nu aibă vreo nălucă,
În pustiu ducă-s-ar, ducă!”
Mircea-n vale se ducea,
Dar el cruce nu-şi făcea,
Peste apă nu sufla,
Ci la ea năvală da.
Înghiţea, bietul, o dată
Şi-l lovea dorul de fată.
Înghiţea de două ori
Şi-l apucau reci fiori.
Înghiţea iar de trei ori
Şi cădea mort între flori!

Bug Mafia feat Lucian Colareza - Când Trandafirii Mor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I (Caddillac) :
Sună atât de frumos când spui poveste de iubire, // Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee // Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot..
Era un boboc de fată, // O inimă curată, caldă, catifelată
Ca petalele de trandafir, inevitabil // Să nu te-ndrăgostești de ea iremediabil..
Ducea o viață scandalos de grea // Cu un tată vitreg care-o abuza,
Cu o mamă care niciodată n-asculta // Ce avea de zis, îi păsa numai de ea..
Băiatu’ nu era un pui de șmecher, // Da’, la 22 de ani, avea un nume în cartier,
O iubea, atât de mult vroia // Să o scoată din coșmarul ăsta în care trăia..
Cu o scamatorie ca din pălărie, // Au dispărut amândoi, fără să se știe
Unde au plecat și nici măcar dacă // Se vor mai întoarce p-aici vreodată..
Refren (x2) (Lucian Colareza) :
Era o floare încântătoare, // Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi // Mult după ce trandafirii vor muri..
Strofa a II-a (Caddillac) :
Au trecut aproape 7 ani de când au plecat, // Fata niciodată nu l-a întrebat
Cum a reușit, oare cum s-a descurcat, // Era atat de fericită, nici n-ar fi contat..
Îi cântau îngerii la harpe, // Ar fi mers cu el și-n gaură de șarpe
Doar să-l țină-n brațe și s-audă-n noapte // Din gura lui cele mai frumoase șoapte.. (Lucian Colareza).
Dar, într-o seară, era singură, gătea, // Cineva apăsa cu insistență soneria..
Deschide, vede-n față un malac // Dezvelind o macetă lungă de sub parpalac..
C-o mână-n gât, o trage-n sufragerie, // O întreabă unde-s banii, ea zice că nu știe,
‘I rupe hainele și o violează, // Destinu’ ei se-ntorcea la prima fază..
Sună frumos când poveste de iubire, // Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee // Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot..
Refren (x2) (Lucian Colareza) :
Era o floare încântătoare, // Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi // Mult după ce trandafirii vor muri..
Strofa a III-a (Caddillac) :
Băiatu’ intră-n casă, vesel, zâmbitor, // Da’-i zâmbește înapoi o față din trecutul lor..
Face un pas, ce vede e de-a dreptu’ tragic, // Scamatoria nu ieșise tocmai magic..
Înnebunit, ia o scrumieră și-o aruncă, // Malacu’ taie gâtu’ fetei și cade stâncă,
Îl lovește disperat, zbiară și plânge, // Iubita lui zace moartă într-un lac de sânge..
Nu poate fi adevărat, nu e corect, // De ce să ți se-ntâmple ție?.. Nu e drept..
Lua-m-ar dracu’, e numai vina mea, // N-aș fi crezut să se termine așa.. (Tataee).
Sună atât de frumos când spui poveste de iubire, // Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee // Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot..
Refren (x6) (Lucian Colareza) :
Era o floare încântătoare, // Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi // Mult după ce trandafirii vor muri..

B. U. G. Mafia - Trandafirii Mor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trofa I (Caddillac):
Sun-atât de frumos când spui poveste de iubire,
Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot
Era un boboc de fată,
O inimă curată, caldă, catifelată
Ca petalele de trandafir, inevitabil
Să nu te-ndrăgostești de ea iremediabil
Ducea o viață scandalos de grea
Cu un tată vitreg care-o abuza,
Cu o mamă care niciodată n-asculta
Ce avea de zis, îi pasa numai de ea
Băiatu’ nu era un pui de șmecher,
Da’, la 22 de ani, avea un nume în cartier,
O iubea, atât de mult vroia
Să o scoată din coșmarul ăsta în care trăia
Cu o scamatorie ca din pălărie,
Au dispărut amândoi, fără să se știe
Unde au plecat și nici măcar dacă
Se vor mai întoarce p-aici vreodată.

Refren (x2) (Lucian Colareza):
Era o floare încântătoare,
Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri.

Strofa a II-a (Caddillac):
Au trecut aproape 7 ani de când au plecat,
Fata niciodată nu l-a întrebat
Cum a reușit, oare cum s-a descurcat,
Era atât de fericită, nici n-ar fi contat..

(Lucian Colareza):
Îi cântau îngerii la harpe,
Ar fi mers cu el și-n gaură de șarpe
Doar să-l țină-n brațe și s-audă-n noapte
Din gura lui cele mai frumoase șoapte.

(Caddillac):
Dar, într-o seară, era singură, gătea,
Cineva apasă cu insistență soneria..
Deschide, vede-n față un malac
Dezvelind o macetă lungă de sub parpalac..
C-o mână-n gât, o trage-n sufragerie,
O întreabă unde-s banii, ea zice că nu știe,
Îi rupe hainele și o violează,
Destinu’ ei se-ntoarcea la prima fază
Sună frumos când poveste de iubire,
Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot.

Refren (x2) (Lucian Colareza):
Era o floare încântătoare,
Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri.

Strofa a III-a (Caddillac):
Băiatu’ intră-n casă, vesel, zâmbitor,
Da’-i zâmbește înapoi o fată din trecutul lor
Face un pas, ce vede e de-a dreptu’ tragic,
Scamatoria nu ieșise tocmai magic
Înnebunit, ia o scrumieră și-o aruncă,
Malacu’ taie gâtu’ fetei și cade stânca,
Îl lovește disperat, țipă și plânge,
Iubita lui zace moartă într-un lac de sânge.

(Tatae):
Nu poate fi adevărat, nu e corect,
De ce să ți se-ntâmple ție?.. Nu e drept
Lua-m-ar dracu’, e numai vina mea,
N-aș fi crezut să se termine așa.

(Caddillac):
Sun-atât de frumos când spui poveste de iubire,
Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot.

Refren (x6) (Lucian Colareza):
Era o floare încântătoare,
Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri.