Strofa I (Caddillac) :
Sună atât de frumos când spui poveste de iubire, // Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee // Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot..
Era un boboc de fată, // O inimă curată, caldă, catifelată
Ca petalele de trandafir, inevitabil // Să nu te-ndrăgostești de ea iremediabil..
Ducea o viață scandalos de grea // Cu un tată vitreg care-o abuza,
Cu o mamă care niciodată n-asculta // Ce avea de zis, îi păsa numai de ea..
Băiatu’ nu era un pui de șmecher, // Da’, la 22 de ani, avea un nume în cartier,
O iubea, atât de mult vroia // Să o scoată din coșmarul ăsta în care trăia..
Cu o scamatorie ca din pălărie, // Au dispărut amândoi, fără să se știe
Unde au plecat și nici măcar dacă // Se vor mai întoarce p-aici vreodată..
Refren (x2) (Lucian Colareza) :
Era o floare încântătoare, // Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi // Mult după ce trandafirii vor muri..
Strofa a II-a (Caddillac) :
Au trecut aproape 7 ani de când au plecat, // Fata niciodată nu l-a întrebat
Cum a reușit, oare cum s-a descurcat, // Era atat de fericită, nici n-ar fi contat..
Îi cântau îngerii la harpe, // Ar fi mers cu el și-n gaură de șarpe
Doar să-l țină-n brațe și s-audă-n noapte // Din gura lui cele mai frumoase șoapte.. (Lucian Colareza).
Dar, într-o seară, era singură, gătea, // Cineva apăsa cu insistență soneria..
Deschide, vede-n față un malac // Dezvelind o macetă lungă de sub parpalac..
C-o mână-n gât, o trage-n sufragerie, // O întreabă unde-s banii, ea zice că nu știe,
‘I rupe hainele și o violează, // Destinu’ ei se-ntorcea la prima fază..
Sună frumos când poveste de iubire, // Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee // Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot..
Refren (x2) (Lucian Colareza) :
Era o floare încântătoare, // Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi // Mult după ce trandafirii vor muri..
Strofa a III-a (Caddillac) :
Băiatu’ intră-n casă, vesel, zâmbitor, // Da’-i zâmbește înapoi o față din trecutul lor..
Face un pas, ce vede e de-a dreptu’ tragic, // Scamatoria nu ieșise tocmai magic..
Înnebunit, ia o scrumieră și-o aruncă, // Malacu’ taie gâtu’ fetei și cade stâncă,
Îl lovește disperat, zbiară și plânge, // Iubita lui zace moartă într-un lac de sânge..
Nu poate fi adevărat, nu e corect, // De ce să ți se-ntâmple ție?.. Nu e drept..
Lua-m-ar dracu’, e numai vina mea, // N-aș fi crezut să se termine așa.. (Tataee).
Sună atât de frumos când spui poveste de iubire, // Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee // Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot..
Refren (x6) (Lucian Colareza) :
Era o floare încântătoare, // Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi // Mult după ce trandafirii vor muri..
Sensul versurilor
Piesa spune povestea tragică a unei fete abuzate care găsește fericirea într-o relație, dar este ulterior victima violenței și moare. Cântecul explorează teme precum dragostea, pierderea, violența și consecințele acțiunilor din trecut.