Lovit ca de pinteni, merg înainte
Chiar și când tot ce am e o supă de linte
Lovit ca de flinte că viața trimite
Mai des la război, mai rar la plăcinte.
Cuvinte lipsite nasc dorul lor,
Destinul e drumul amăgitor
Și fiecare om e un călător,
Ce lasă niște semne și e trecător.
Unii ajung mai departe de ce le-a fost scris,
Alții ajung la jumate că nu și-au permis
Să viseze mai mult, cu ochii deschiși
Dar nu e timpul pierdut, nu-i sfârșitul aici
Uneori, așa pare și doare
Că deseori nu vezi nicio scăpare,
Dar mereu e o cale când te duci la vale
Te duce pe-o altă cărare.
[Refren x2]
Și poate că poteca poa’ să ducă pân’ la rău,
Poate că apa o să fie pân’ la brâu,
Poate că podu-i rupt dar tot ajung în dealuri,
De acolo știu să cânt și să trec peste valuri.
Știu să scriu de la cinci ani,
Că bunicii mei au avut doar patru-cinci clase
Învață nepoate, trage pe coate
Ai carte, ai parte de toate.
Știam că nu-i chiar așa, vedeam cum se-ntampla,
Oameni cu facultate nu aveau ce mânca
Ziceam des „sărut-mâna, m-a trimis mama! Mulțumesc frumos, tanti Marga!”
Bloc tare, fine, M20
Steaguri p-afară în zi de meci,
Prin parc am făcut poteci
Crescuți doar cu tocăniță și terci
De parcă știam p-atunci ce-o să fie,
Că viața e și dramă și comedie
Dar cât mai am suflu, îmi va trece năduful
Că eu mă refac ca și stuful.
[Refren x2]
Și poate că poteca poa’ să ducă pân’ la rău,
Poate că apa o să fie pân’ la brâu,
Poate că podu-i rupt dar tot ajung în dealuri,
De acolo știu să cânt și să trec peste valuri.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dificultățile vieții și importanța perseverenței. Chiar dacă drumul este greu și plin de obstacole, există întotdeauna o cale de a merge mai departe și de a depăși provocările. Educația și credința în sine sunt esențiale pentru a naviga prin viață.