https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-piersic-florin https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-piersic-florin#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84301 →]]> Oare ştiţi ce-am avut hărăzit cum destin,
Sfânt popor, aşezat în frumoasă de ţară?
Cel ce face etern anotimp, primăvară!..
Singur el masculinul de floare.. Florin!.
Este visul ascuns de-orice fată, femeie;
Timpul său se consumă-n frumos şi talent!
N-are limite-n ani, veşnic nou, e ardent!..
Îl avem din noroc.. De n-ar fi.. e-o scânteie!.
E bărbatul veciei, Elvis-dac adulat!
E eroul prin sine-al legendei de neam!..
E flăcău Făt-Frumos!.. Sângele-i de-ardelean
E cum vinul de soi, roşu fin şi perlat!.
Pot sta ore întregi să-l ador, să-l ascult
Să-mi recite poeme, de viaţă să-mi spună!
E frumos şi voinic cum e brad din cadână!..
Mă încântă de suflet, de vis, de ocult!.
E o parte din noi, minunatul decor;
Amintirea prezentă de-o altfel de ţară!
E haiducul semeţ dintr-o odinioară..
E-o legendă, un mit.. E un om! E-un actor!.
Este esticul suflet cu minte de vestic,
Filigramul-tezaur ce conferă valoare!
Ne încântă savoarea-i, glas de dulce licoare..
E sublimul, parfumul din pomul de.. Piersic!

]]> https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-piersic-florin/feed 0 https://versuri.pro/dan-galbina-portret https://versuri.pro/dan-galbina-portret#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85444 →]]> Poemul acesta se scrie târziu
când au plecat cu toții sau nimeni nu e viu.
Dau să ies, dinlăuntru prin gură
și mă lovesc amarnic de dinți
ce frumoși mai eram și ce cuminți
cu raiul aproape, la o azvârlitură.
Numai să vii odată, dudui
să-mi bați portretul în cuie.

]]> https://versuri.pro/dan-galbina-portret/feed 0 https://versuri.pro/ezra-pound-portretul https://versuri.pro/ezra-pound-portretul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88853 →]]> Vii, ochii celei moarte din moarte îmi grăiesc.
Pâlpâie-n ei iubirea cu foc de nestemate
Și-un dor pe care nimeni să-l stingă nu mai poate.
Vii, ochii celei moarte din moarte îmi grăiesc.

]]> https://versuri.pro/ezra-pound-portretul/feed 0 https://versuri.pro/dgm-chipul-ei https://versuri.pro/dgm-chipul-ei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89344 →]]> Fiorul care l-am simțit,
Mi-a fost de ajuns.
Chipul tău când l-am privit,
La inimă mi-a pătruns.
Ochii tăi căprui,
Ce dragostos mă privesc,
Fură dragoste oricui
Și n-o mai înapoiesc.
Și tenul tău catifelat,
Îți face chipul tău,
Puțin bronzat,
De neuitat.
Și părul tău șaten,
Îți garantează îndată
Că te iubesc etern,
O prea frumoasă fată.
Cum aș putea să uit,
O așa fată,
Un trandafir printre spini,
O prințesă adevărată.

]]> https://versuri.pro/dgm-chipul-ei/feed 0 https://versuri.pro/mircea-ivanescu-portret https://versuri.pro/mircea-ivanescu-portret#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71174 →]]> O foarte înceată ființă — ca și cum te-ai plimba
seara, la marginea apei strânse de ploaie, undeva
în afara orașului — și soarele încercând
să facă o lumină — și lumina aceasta
în care tu mergi să fie adevărată.
Să te oprești
lângă apa de acolo unde apa înnegrită se duce
pe câmp — în soarele stins.
Să te așezi lângă o astfel
de ființă a înserării — însă o ființă spre care
să-ți poți ridica mâinile, o ființă înceată, și care să fie
adevărată — în lumina scăzută să mergi jur împrejurul
ei — și nimic să nu fie adevărat, decât ochiul ei de lumină
răsfrângându-se lent, printr-un soare care se face vânt mai subțire —

]]> https://versuri.pro/mircea-ivanescu-portret/feed 0 https://versuri.pro/charles-baudelaire-portretul https://versuri.pro/charles-baudelaire-portretul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72511 →]]> Preface moartea-n scrum și-n uitare,
Văpaia care-n noi a luminat…
Din ochii tandri, din a lor ardoare,
Din gura care-adânc m-a fermecat,
Din sărutările ca un balsam,
Din mângâierea caldă a luminii,
Ce-a mai rămas din toate, ce mai am?
Un palid chip, nedeslușite linii,
Pe care Timpul, un bătrân ingrat,
Le șterge cu aripa-i ne-ncetat,
Iar eu mă pierd în valurile sorții…
– Dar ucigaș al Vieții și al Artei,
Din gândul meu, tu n-o s-o smulgi pe Ea,
Toată plăcerea, toată slava mea!

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-portretul/feed 0 https://versuri.pro/carl-sandburg-paula https://versuri.pro/carl-sandburg-paula#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78894 →]]> Nimic altceva în acest cântec – numai chipul tău.
Nimic altceva în el, numai tulburii, adumbriții tăi
ochi cenușii.
Cheiul aleargă în lac, drept ca o țeavă de pușcă.
Stau pe chei și te cânt așa cum te știu din dimineți.
Nu-mi amintesc ochii, fața ta
Și nici rasatele tale picioare de dansatoare.
Pentru altceva mi te amintesc în diminețile de pe chei.
Când mă atingi, mâinile tale sunt mai dulci decât
pâinea de alune.
Umărul tău șterge ușor brațul meu – un vânt din
sud vest străbate cheiul.
Îți uit mâinile și umărul și iarăși spun :
Nimic altceva în acest cântec, numai chipul tău.
Nimic altceva în el, numai tulburii, adumbriții
tăi ochi cenușii.

]]> https://versuri.pro/carl-sandburg-paula/feed 0 https://versuri.pro/gabriela-melinescu-portrete https://versuri.pro/gabriela-melinescu-portrete#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65310 →]]> Tineri suntem într-un miracol strânși
ca niște puști subțiri de vânătoare
deasupra unui foc aprins peste zăpadă
în care toate păsările vor să zboare.
Fețele noastre le vede numai focul
într-o oglindă roșie și mișcătoare,
de-afară capetele parcă-s de bătrâni
cu păru-albit subit de o ninsoare.
Numai și numai cine-i neputernic
își smulge chipu-ndurerat din foc,
își trage frigul peste față și-i rămâne
dar părul viu arzând din loc în loc.

]]> https://versuri.pro/gabriela-melinescu-portrete/feed 0 https://versuri.pro/michelangelo-239 https://versuri.pro/michelangelo-239#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70522 →]]> Cum pot prin vreme, doamnă, să rămână
– şi ştiu că pot – fiinţe-n piatra dură
mai mult ca mâinile ce le făură
şi care s-or întoarce în ţărână?
Efectul stă sub cauza lui până
învinge arta tot ce e natură;
am proba cea mai bună în sculptură:
ea-i peste moarte, peste timp, stăpână.
Deci pot amândurora să dau viaţă,
deopotrivă-n piatră şi-n culoare,
făptura voastră astfel plăsmuind-o.
ca, după moarte mii de ani în faţă
văzând o lume marea-vă splendoare,
să afle că n-am fost nebun iubind-o.

]]> https://versuri.pro/michelangelo-239/feed 0 https://versuri.pro/heinrich-heine-privindu-ti-trist-portretul https://versuri.pro/heinrich-heine-privindu-ti-trist-portretul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=40311 →]]> Privindu-ți trist portretul,
În visuri adâncit,
Văzui cum prinde viață
Pe chipul tău iubit.
Îți flutura pe buze
Un râs fermecător,
Luceau aievea ochii
Înlăcrimați de dor.
Iar lacrimile mele
Să curgă-au început –
Și, vai, nu pot, iubito,
Să cred că te-am pierdut.

]]> https://versuri.pro/heinrich-heine-privindu-ti-trist-portretul/feed 0