port – Versuri.pro

Damian and Brothers feat Zdob Si Zdub - La Chilia-n Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bate un vânt rece din baltă la Chilia-n port
Bate un vânt rece din baltă la Chilia-n port
Să vezi stuful cum se-nalță, să-l mai tai nu pot
Să vezi stuful cum se-nalță, să-l mai tai nu pot.
La Chilia la Tataru, ah ce dureros, mai
Bate Maromed cu parul, ah ce dureros, mai
La Tataru, la Chilia, vai ce dureros, mai
Bate Lungu cu frânghia, ai ce dureros, mai.
Caraliul strigă tare. dai, hoțule, dai
C-au venit zece vagoane. dai, hoțule, dai
Nu pot tovarăș’ capitane, rănile mă dor
Nu pot tovarăș’ capitane, rănile mă dor.
Fraților de la Chilia, e de rău cu noi
Ne mănâncă șerpăria, pe noi și pe voi
S-o dăm dracului de trestie ca ‘eu de turtoi
Să mergem și noi acasă, acasă la noi.
Bate un vânt rece din baltă la Chilia-n port
Bate un vânt rece din baltă la Chilia-n port

Dumitru Iacobescu - Încătușare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lopețile stau gata și pânzele-s umflate, —
Dar cine să dezlege odgoanele de fier?
În portul plin de umbră și de singurătate
Nu-i nimeni să dea drumul corăbiei uitate
Ce-așteaptă să se-avânte sub nesfârșitul cer.
În larg, în larg, departe, sub soarele ce-așterne
Surâsul său de aur pe-o lume de mister,
În larg, prin valuri calde și moi ca niște perne,
Sunt insuli pe coralii cu primăveri eterne.
Dar cine să dezlege odgoanele de fier?

Dimitrie Anghel - În Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E cald, și vântul bate acuma de la sud,
De pretutindeni glasuri grăbite se aud,
Cum urcă și se cheamă, pe cheiul alb de soare,
În scăpărări de geamuri și-alămuri lucitoare,
Duc trenurile-aiurea prisosul țării noastre..
În zare ceru-i una cu apele albastre,
Iar portul tot e galben de aurul luminii,
Două clipite nu vezi pe cer aceleași linii;
Pornește-un vas acuma, mișcându-și tricolorul,
Și-abia de-și întregește priveliștea decorul,
Și-ncepe o batistă, un semn de cale bună,
Un steag turcesc înscrie pe cer o semilună
Și peste tot mișcarea cobolzilor pe schele
Se-nalță mâni trudite spre cer, cu sarcini grele,
Grăbesc pe punți și-n urma acestor fețe pale,
Un lung miros de smoală, de flori, de portocale,
De țări de mult văzute, ca-n vis odinioară,
Se-mprăștie-n tot portul și stau până de seară,
Când farul își aprinde lumina supt pleoape,
Și pare-n întuneric un Crist umblînd pe ape..

Margareta Clipa - La Chilia-n Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bate vânt rece din baltă
La Chilia-n port,
Eu mă uit mereu la poartă,
Să ies nu mai pot,
Tot văd stuful cum se-nalță,
Să-l tai nu mai pot,
Închisoare nu mă lasă
Să mai ies în port,
Of, of, Doamne,
Ce-am păcătuit,
Of, of, Doamne,
Greu am de plătit!
Din Galați la Periprava,
Of, ce chin mai trag,
Mi-o mâncat mâinile roaba,
Of, ce să mai fac,
Căpitanul strigă tare:
– Dă-i, hoțule, zor!
– Nu mai pot, domn’ căpitane,
Rănile mă dor!
Of, of, Doamne,
De mă poți ierta,
Of, of, Doamne,
Dă-mi iar mila Ta!
În celula-ntunecoasă
Mă cuprinde-un dor,
La copii și la nevastă
Îmi vine să zbor,
Să trec zidul și sârmpia,
Să trec Dunărea,
Să mănânc un borș de pește
Jos la cherhana.
Of, of, Doamne,
De mă poți ierta,
Of, of, Doamne,
Dă-mi iar mila Ta!
Bate vânt de primăvară
La Chilia-n port,
Gândurile mă-mpresoară,
Doamne, nu mai pot,
Dă-mi putere să plătesc
Ce-am păcătuit,
Să văd puii mei cum cresc,
Pentru ce-am trăit,
S-ajung la a mea nevastă,
L-ai mei copilași,
Să-i sărut, să dorm în casă
Cu-ai mei îngerași,
Of, of, Doamne,
De mă poți ierta,
Of, of, Doamne,
De-aici oi scăpa,
Of, of, Doamne,
Tu mă poți ierta,
Of, of, Doamne,
Tu mă poți scăpa!

Mihail Săulescu - În Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zori de ziuă, valuri, ploaie —
Şi corăbii care pleacă, mute şi greoaie.
Tu rămâi în port departe de atâtea căi,
Poate vântul te desparte de vreunul dintre-ai tăi,
De priveşti cu-atâta jale călătorul val,
Care vine singuratec şi se sparge-n mal.
Din corăbiile toate care merg acum,
Cine ştie care duce, către care drum,
Un logodnic, un părinte, o scrisoare doar
Şi corăbiile, iată, peste zări dispar.
Ce-ai lăsat în ele oare de priveşti aşa,
Şi-i atâta noapte-adâncă în privirea ta.
Merg şi-acum (în care parte?) merg şi-acum, ducând
Un logodnic, o scrisoare, — poate doar un gând.
Stai în port, priveşti cu jale
Câţi nu stăm în port,
Urmărind cu mintea visul care poate-i mort?
Câţi nu stăm privind în zare şi-aşteptând mereu
Să ne-aducă doar o veste valul mării greu?
Stăm în port, şi cine ştie ce catarg în zări
Va fi semnul împlinirii ultimei sperări?
Tu rămâi aici şi-aşteaptă,
Doamne, până când?
Dar aicea niciodată nu e prea curând,
Dar aicea niciodată nu e prea târziu —
Până când n-o fi doar noapte, noapte şi pustiu.

Mircea Dinescu - Porturi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Marea-i un medic simplu, spui tot ce vrei, nu-ți pasă,
și gărgăuni și rufe murdare poți să-atârni
pe sforile-nserării în briza somnoroasă
ce-nșurubează-n plăpumi duios casapii cârni.
Bărci de uscat (dughene), vin prost (ce nu există),
piper ateu (tămâie), zei de comerț (vopsiți),
prieteni strânși ca banul sărac într-o batistă
de un potop prielnic în portul dinspre sciți.
O arcă democrată cu șpiț obligatoriu
în care se proclamă oricine vrea catarg,
cu-orchestra arvunită din timp la sanatoriu
de tebeciștii tineri care tușesc în larg.
Cu bișnițari flegmatici în pântecul trăsurii
atât de scumpă, totuși, care-i răstoarnă-n șanț,
cu berea care-apune gălbui pe cerul gurii,
cu turn sclipind la vamă cu aere de neamț.
Cu grecii care-acuma sunt turci în salopete,
cu templul care-acuma e-o fabrică de spirt,
cu fete care-acuma de mult nu mai sunt fete,
cu portocali în floare care miros a birt.
Cu leii care, iată, sunt exilați pe mare,
cu circul care, iată, scâncește din adânc,
cu fier, petrol, slănină, măcel, plictis, splendoare,
cu mine care, iată, nici nu mai pot să plâng.

Constantin Michael-Titus - Biografie Strâmbă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Copilăria mea
a adormit de pripas prin magazinele portului
şi a polemizat în fiecare zi cu foamea.
A învăţat să scrie alfabetul
de la copiii căpitanului de port
şi-a însemnat numele Grazzielei
pe scândura smolită a unei magazii
care-a fost prădată într-o noapte de hoţi.
Copilăria mea
a încărcat şi descărcat
în echipa de hamali a lui nenea Mitru,
un novac zdrenţăros cu inima de aur,
care spunea că pe sfinţi
i-au făcut cucoanele şi domnii
ce veneau cu pekinezii la băi.
Copilăria mea
a iubit înainte pe Grazziela cu călcâiele crăpate
dintr-un sat bulgăresc,
apoi pe aceea care o slujea pe domnişoara Mary
şi într-o zi
copilăria mea
s-a îndrăgostit de Grazziela unei limuzini
ce venea din Bucureşti.
De-atunci copilăria mea
s-a întâlnit cu Grazziela
în privirile spălăcite
ale femeilor din speluncile porturilor
şi răcnetul dezamăgirilor ei
s-a sinucis în fiecare zi cu alcool.

Carl Sandburg - Portul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trecând printre ziduri povârnite, urâte,
Pe lângă uși de unde femei cu chip răvășit
Priveau cu ochii adânciți de foame,
Hăituit de spectrele mâinilor foamei,
Dintre povârnitele, slutele ziduri ieșind,
Deodată, la marginea urbei, zării
Albastra erupție a unui lac;
Lungi valuri lacustre se spărgeau sub soare
În arcul malului cu pulberi de stropi;
Și pescăruși în zburatec vârtej,
O hoardă de aripi mari, cenușii,
Și pântece albe în zbor,
Roind și rotind sub tării.

Maria Cirneci - În Taverna Din Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În taverna din port
Învechită și murdară
Sorb o țigară să uit de-amar,
Viața mea-i o tragedie,
Așa mi-a fost dat să-mi fie,
Nimeni să nu mă-nțeleagă
Să nu fiu dragă nimănui.
Anii trec în zbor
Și viața-mi e tot mai pustie
E-o nebunie să ai dorinți,
Fardul mi-a brăzdat obrazul,
Viciul mi-a muiat grumazul,
Știu că-s carne pentru pleavă,
Biată epavă scoasă din minți.

Refren:
Plâng fiindcă mai iubesc,
De amor sunt beată,
Plâng fiindcă mai doresc
Dragoste curată,
Vreau numai puțin, cât de puțin
O-mbrățișare,
Vreau să uit că sunt numai o marfă
De vânzare,
Plâng când îmi amintesc
Nopțile senine,
Plâng când te știam trăind
Numai pentru mine,
Lacrimi se preling
Din ochii mei șirag
Cine spune că mi-a fost
Și-mi e drag
E-o minciună, e-o minciună,
E un vis.

Rafael Alberti - Din Largul Mării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De-mi va muri-n uscăturiglasul,
să-l duceți jos la țărmul mării,
și-acolo să-i sortiți rămasul.
Să-l duceți jos la țărmul mării,
să-l puneți căpitan de vas
pe-o albă navă de război.
O, glasul meu cu decorații,
marinărești insigne vechi:
peste inimă, o ancoră,
peste ancoră, o stea,
iar pe stea, un pui de vânt,
peste vânt, velă de nea.