În taverna din port
Învechită și murdară
Sorb o țigară să uit de-amar,
Viața mea-i o tragedie,
Așa mi-a fost dat să-mi fie,
Nimeni să nu mă-nțeleagă
Să nu fiu dragă nimănui.
Anii trec în zbor
Și viața-mi e tot mai pustie
E-o nebunie să ai dorinți,
Fardul mi-a brăzdat obrazul,
Viciul mi-a muiat grumazul,
Știu că-s carne pentru pleavă,
Biată epavă scoasă din minți.
Refren:
Plâng fiindcă mai iubesc,
De amor sunt beată,
Plâng fiindcă mai doresc
Dragoste curată,
Vreau numai puțin, cât de puțin
O-mbrățișare,
Vreau să uit că sunt numai o marfă
De vânzare,
Plâng când îmi amintesc
Nopțile senine,
Plâng când te știam trăind
Numai pentru mine,
Lacrimi se preling
Din ochii mei șirag
Cine spune că mi-a fost
Și-mi e drag
E-o minciună, e-o minciună,
E un vis.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei femei care se simte singură și nefericită, captivă într-o viață de viciu și dezamăgire. Ea tânjește după dragoste și o viață mai bună, dar se simte prinsă în trecut și în circumstanțele sale actuale.