ponoare – Versuri.pro

Maria Ciobanu - De La Tismana La Vale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De la Tismana la vale
Trece drumul prin Ponoare
Prin codrul de liliac
Unde-mi căzu neica drag,
Era zi de sărbătoare
Liliacul era-n floare
Și neica era gătit
Ca liliacu-nflorit,
Avea ochi de albăstrele
Și-a dat foc inimii mele
M-a luat în horă să joc
Să-nvârtim sârba-n mijloc.
Mă-nvârtii cât mă-nvârtii
Ostenii și ameții,
Mi-era frică și rușine
C-o râde lumea de mine,
C-o râde lumea de mine
Că sunt neieșită-n lume
Și de-atunci visez mereu
Hora și pe neic-al meu,
Aproape-un an a trecut
Eu neicuț-am mai crescut
La horă am mai ieșit
Nu mi-e frică de-nvârtit.
Nu mi-e frică de-nvârtit,
De-nvârtit și de-amețit,
Când o-nflorii liliacul
De-acolo-mi aleg bărbatul,
Vino și tu, neiculiță,
Să-ți alegi o mândruliță,
Vino dacă mă-nțelegi
Să vedem pe cine-alegi.

Maria Apostol - În Pădure la Ponoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În pădure la Ponoare
Cântă cucul pe răcoare,
Pădurea-i de liliac,
Cucul cântă cu mult drag
Pădurea-i de liliac,
Cucul cântă cu mult drag
Hei, hei,
Pe un vârfuleţ de creangă
Şi-mi tot zice că-s olteancă
Şi-mi tot zice că-s olteancă
Când mă vede cu neica
Rupe câte-o rămurea.
Rupe câte-un lăstărel
Şi îl poartă-n sân la el
Şi-mi tot zice că-s olteancă
Eu mă fac că îl miros
Îl iau şi-l arunc pe jos,
Eu mă fac că îl miros
Îl iau şi-l arunc pe jos,
Hei, hei
Hai, fi cuce, tu, oltean
Dar neica-i mehedinţean,
Dar neica-i mehedinţean,
Cântă, cucu, cât oi vrea
Că pădurea este-a ta.
Să vii cuce, an de an
Pe plaiul mehedinţean
Pe plaiul mehedinţean
În păduri de liliac
Şi să cânţi cuce cu drag,
În păduri de liliac
Şi să cânţi cuce cu drag
Hei, hei
Şi să cânţi cât oi putea
Să te-ascult cu neicuţa
Să te-ascult cu neicuţa
Şi cu mine toată ţara
Că-aşa este primăvara,
Să te-ascult cu neicuţa
Şi cu mine toată ţara
Că-aşa este primăvara.

Ion Dolanescu - În Pădure la Ponoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În pădure la Ponoare,
În pădure la Ponoare,
Cântă cucu’ pe răcoare
Cântă cucu’ pe răcoare
Pădurea-i de liliac
Cucu’ cântă cu mult drag
Și pe vale și pe deal
Și tot zice că-i oltean.
Când mă vede cu mândra
Când mă vede cu mândra
Rupe câte-o rămurea
Și-aruncă-n poala la ea
Eu mă fac că o miros
O iau și o arunc jos
El cântă-n necazul meu
Că vede că-mi pare rău.
Ai fi cuce tu oltean,
Ai fi cuce tu oltean,
Da’ nici eu nu-s moldovean
Da’ nici eu nu-s moldovean
Cântă cuce cât oi vrea
Că pădurea e a ta
Că pădurea e a ta
Și mândruța e a mea
Nu mă iau de cuca ta
Nu te iei de mândra mea.

Angelica Stoican - Sunt Olteancă de la Munte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frunzuliță flori mărunte,
Sunt olteancă de la munte
Din munții cu dealu lui
Plaiul Mehedințiului
Unde liliacu-nfloare
Primăvara când răcoare
Și trec munte-n cele zori
Prin poienile cu flori.
Multe-au văzut ochii mei
Am făcut roată cu ei
Dar răsăritul de soare
Din munții de la Ponoare
Nicăieri nu l-ai zări
Pământul de-aș ocoli
Nici murmurul de izvoare
Și nici apusul de soare.
Dorul meu de munții mei
De mioare și de miei
Și de casa mititică
Așezată după stâncă
Zburdam pe dealuri în zori
Făceam cunună din flori
Cu neicuța mă-ntâlneam
Fericită mai eram
Oare de ce le-am jucat
Când eram la mine-n sat
Toate-n suflet le-adunai
Și-n cântece le cântai.

Angelica Stoican - Ponoare, Ponoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ponoare, Ponoare,
Plai scăldat în soare,
Cu păduri umbroase,
Cu văi răcoroase,
Cu izvoare reci,
Cu văi și poteci.
Sus la munte, sus,
Neica mi s-a dus
C-un ciopor de oi,
Cu câinii-amândoi,
Sus în Munții Cernii,
Deasupra Izvernii.
Vântul dac-ar bate
Dorul mi-ar străbate,
La neic-ar ajunge,
Inima i-ar frânge,
Și-ar cânta de dor
Sus lângă izvor.

Angelica Stoican - Ponoare, Ponoare - V2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ponoare, Ponoare,
Plai scăldat în soare,
Cu izvoare reci,
Cu văi și poteci,
Cu păduri umbroase,
Cu văi răcoroase.
Iarna vântul bate
Eu nu pot străbate
Că-i zăpada mare
Nu-i nicio cărare
Și tot viscolește,
Nu se mai oprește.
Mă uit de la poale
Muntele cel mare
Cât îi de pustiu,
Zăpada-i la brâu
Și-un dor mă apucă
Să umblu nălucă
Prin zăpada mare
Cu traista-n spinare.