Versuri corectate și adnotate
Prin doamna-mi aspră și frumoasă-aparecel bun frumos, cel rău urât; de-aceemă-întreb care femeie,ca eu de ea, n-o arde după mine?Cum prin predestinareîn ochi am o scânteiece deslușește ce-i frumos și bine,spre-a se-ncontra pe sine,ea, dur, să zic mă-ndeamnă:– Din suflet vine chipu-mi fără viață. –Căci dacă-un pictor când pictează-o doamnăpe sine se-ncondeie,ce-o face ea când … Citește mai mult
Poetul se opri la porțile cetății și însinguratca de obicei începu să scuipe cu versuri pezidurile exterioare. Nesfârșite mi-au fost nopțile singurătății.Dragoste, pâinea mea cea de toate zilele. De multe ori flămânzitu-mi-au șitrupul și sufletul. Depărtarea însă mă cheamăiar și nu pot pleca cu mâinile goale. Pe degeteîmi strălucesc luceferi și cele mai fragede stele.Și … Citește mai mult
O, inimă ce milei stai departe,la coajă dulce și la miez amară,credința ta în vreme stă să piarăca floarea ce ar răsări prin marte!.Aleargă timpul, ora ne împarteotrava care-ncetișor omoară;Noi fân suntem, el coasa ce doboară.…………………………………………………….Credința-i scurtă, și cu ea se duceși frumusețea, cum o vrea păcatulprin care tu mă nărui în pierzanii.…………………………………………………..Cum între noi … Citește mai mult
Poezii – ușoare astenii de ziNoaptea insomnia ca o plantă-mi trecePeste gât, tunele cu melancolii.Poezii ca tot atâtea steaguri,Pure, inutile aripi careNu mai pot purta un suflet mare.În copilărie, născătoare,Și, târziu, mâncați și arși de vii,Lor le cerem îndurare.
Precum, îndepărtând ce-i prisosințădin piatra dură,apare-un chip ce crește pe măsurăce piatra dă-napoi sub stăruință,tot astfel bunătatea, tăinuităîn sufletul ce tremură ca mlaja,stă sub prisosul trupului, sub coajasălbatică și aspră, nemuncită.Doar vouă, doamnă, de vă stă-n puteresă-mi subțiați surplusul până piere:eu nu am forță-asupra-mi și nici vrere.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Am petrecut o oră gândind într-un verspe care pana nu vrea să-l scrie.Şi totuşi el e aici înăuntruneliniştit, viu.El e aici înăuntruşi nu vrea să iasă.Dar poezia acestui momentîmi inundă viaţa întreagă.Vol. MAŞINA LUMII şi alte poeme
Poţi să înalţi cu flacăra dorinţeisperanţa, nu în van fiind râvnirea,căci Domnul de ne-ar fi urât simţirea,de ce-ar fi dat chip lumii şi fiinţei?Slăvesc izvorul păcii şi-al voinţei,de ce mi-aş pune-n altceva iubirea,când Tu ţii sufletul divin, ce fireami-o-înnobilează si o dă credinţei?Speranţa-i vană în acea făpturăce-n frumuseţi iubeşte pieritorulpe care, ceas de ceas, îl … Citește mai mult
Poete ce stai pe gânduriCa gânditorul grecPe vama infinitului,Și-mplinitului gândCa zarea cerului fără sfârșit.În urma neînțelesuluiSe va citi pe fațaȘi pe buzele cuvincioaseAle poeților cu graiul dulceÎn poezii, povesti, pamflete, ode!
Un trup de câlți cu oase de carabină,o inimă de sulf ca o bombardă,un suflet fără-ndrumător și gardăîn fața ispitirilor nebune.Și o plăpândă, oarbă rațiune,pe care-n curse lumea stă s-o piardă –că toate-acestea pot ușor să ardăla primul foc ivit, nu-i o minune!Iar cum nu-s orb nici surd și-am simțuri pureîn fața artei, har ceresc … Citește mai mult
E-o sfântă datorie căutareaDe forme noi, și asta ți se cere:Dar poți, ca noi, să judeci în tăcere,Și pas cu pas să-ți drămuiești mișcarea.Căci îngrădirea însăși, când e-n stare-aSupune spiritele, dă plăcere;Și opera-i deplină și-n putereCând îți alină-n sine însetarea.Și eu aș vrea-n artistice soneteSă fac plin de-ndrăzneală dintr-o datăTot ce-i mai bun în mine … Citește mai mult