Ion Caraion - Cu Coarnele-n Fereastră și Coada Răsucită
De după stâlp, afară, se pișe câte-o vită. / Sosește-o oră a serii ce-nfășură subțire … →
De după stâlp, afară, se pișe câte-o vită. / Sosește-o oră a serii ce-nfășură subțire … →
Ciosvârta de crivini culcată-n nămol / Împrăștie limpezi chimvale pe unde, / Dar spintecă șesul … →
Ascuțite de lăstuni peste irugi, / odaia toată freamătă și-adulmec, / Iuțeala crudă-a cojilor de … →
Osul de aer – osul de mâl – osul de stronțiu – / osul de … →
Toamnă și fărădelege prin cer, / vopsim colbul, mânerul tăcerii. / Oamenii ca niște baterii. … →
Pe zidurile Ierihonului ierburile crescuseră înalte / ca extazul / niște lipsă de sânge umple … →
Dacă oamenii care munceau ca sinucigașii / Dacă la-mbujorarea vocilor / Dacă măcar dispensele de … →
Apleacă-te, auz; iar tu, cuvânt rămâi; / n-am întrebat portarii de te cunosc, dar nici … →
El desfăcu lădița cu țipete și le dădu drumul / prin odaie ca la niște … →
Vin prea târziu bucuriile calde / ca, de pe mări, naufragiații uitați.. / prietene, scrisorile … →