poezie - Versuri.pro

Francesco Petrarca - Sonetul XX [Il Canzoniere]

Îi răspunde lui Stramazzo din Perugia, care îl îndeamnă să scrie poeme. / Dacă stimata … →

Recunoaște că este înlănțuit mai rău decât o pasăre lipsită de libertate. / Pe deal … →

Adam se deșteaptă; îl arde lin coasta, / Femeia din față senină-i zâmbește, / Uimit, … →

Prin ramurile dafinului / trec două porumbițe-ntunecate: / Una era soarele / și cealaltă luna. … →

Spune-nserarea: „Mi-e sete de umbră! ” / Spune luna: „De luceferi mi-e sete! ” / … →

Trestie de glas și gest, / încă o dată și-ncă o dată / tremură fără … →

În fiecare seară-n Granada, / În fiecare seară moare-un copil. / În fiecare seară apa … →

Binecuvântat fie același soare al altor ținuturi, / care mă înfrățește cu toți oamenii, / … →

Dialogul de nebun / cu el însuși. / În orașul acesta – acela / poeții … →

Patru flamuri negre în salcâmii curții. / Cerul secetei, vântul secetei, / mâluri de amurg … →