Rainer Maria Rilke - Singurătate
Singurătate. / Singurătatea este ca o ploaie. / Spre seară se ridică în șiroaie / … →
Singurătate. / Singurătatea este ca o ploaie. / Spre seară se ridică în șiroaie / … →
Să nu vorbim de tine. După natura ta / ești inefabilă floare. / Altele sunt … →
Trecătoarea de vară. / O vezi venind pe drum înceată, fericită, / cea care se … →
Venetul soare-mi joacă blond pe rochii / și-mi face părul, ca-ntr-o alchimie, / aurifer; sprâncenele-mi … →
Oricine-ai fi: ieși seara din odaia / în care nu sunt taine pentru tine, / … →
Ca-ntr-o clipă-acolo, în sfârșit, / strânsă din mici case, coaste-abrupte, / vechi bucăți de cer … →
Trăiesc într-o pădure adâncă / În fiecare an glicinele cresc tot mai mult / N-am … →
După atâta cochetărie, / Și necredință și viclenie, / În sfârșit, Nino, simt că trăiesc. … →
Epistola Domnului I. V. Autorul „Primaverii Amorului”. / Tu, care-ai fost din pruncie al muzelor … →
Invidiez totuși / pe-acei / care slovele-adună / și pot să le-nșire / cu dibăcie … →