Versuri corectate și adnotate
În ceasul greu, doar lampa stă cu mine,Îmi spune locul, gândul dus de vântȘi cum răsar ca sute de suspineMici floricele-n iarbă, din pământ.Și cum dispar, o mătură le pașteȘi visul curge sângele în trupȘi moare iar, și iar renaște,Și toate-n el se înnoadă și se rup.Și firul meu îl văd în răsucire,Sunt marionetă, văd … Citește mai mult
O, zile închinate inutileidorințe de-a uita biografiaunui poet mărunt din emisferadin Miazăzi căruia ursitai-a dat un trup ce n-a lăsat urmașiși-orbirea, ce-i penumbra închisorii,și bătrânețea, vestitoarea morții,și faima, de nevrednici dobândită,și vechiul obicei de a urzidulci endecasilabi, nepedepsitaiubire pentru enciclopediiși fine hărți trasate caligrafic,și fildeș neted și-un nevindecatdor de latină și-amintiri fugaredin Edinburgh și din … Citește mai mult
Poezia n-a spus niciodată mai mult decât moarteaînviind într-un fir de iarbă ieșind de sub o placă de betonturnată acolo să uite tot ce-a fost până la eași să nu mai lase nimic să se nască acolo.și asta ar fi fost mult prea multîntr-o lume prin care se închid toate ferestreleîn spatele cărora se tranșează … Citește mai mult
Am fost arbor,n-am mai fost,unei marmorii-am fost rost;am fost mareași apoi nemișcareaștersei ploi.Fost-am tineriși bătrânicu, doar vinerisăptămâni.Am fost elși-am fost și tu,un inelce se pierdu,am fost ceară,lighioanăși-apoi iarălut de canăVei luci,blând Viflaimcând va fisă nu mai fim?
Această respirație fie-ne martor,Inima-i cu bătaie lungă, în serie,Și în blindaje, activ-otrăvitor,Ocean fără ocean – materie..Ce delatoare sunt aceste stele!Vor toate să știe – pentru ce au ochean?În condamnarea judelui și a martorului ele –Sunt materie în ocean fără ocean?Ține minte ploaia, neprietenos semănător, –Necunoscuta mană râvnită de noi, –Cum cruci păduroase marcau răspânditorOceanul sau … Citește mai mult
Cum să mă-nșurubez în aer, pământule?Cum să m-arăt din unghiul, al privirii, gândule,cu ce e mai puțin din mine dat pieirii?Cum să m-arăt în trup pe care nu-l doresc,neîntomnat și-n azvârlire,plin de verdeață și regescși armăsar păscând câmpii asire?Cum să-ți atârn de nară, logodit,și sângelui tău să îi fiu nutreț?Cum să mă spulber din dorul … Citește mai mult
Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi,Să am în grijă turme mari de-omătPe care să le port prin ceruri lungiȘi să le-aduc mai albe-ndărăt.În nopți clinchetitoare să stau și să contempluSingurătatea lumii și plânsul ei enormReverberat în nouri ca-n murii unui templuPe când viața-mi trece și turmele-mi dorm.S-aștept să vină vara să-mi răpunăMieii sortiți … Citește mai mult