Versuri corectate și adnotate
Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși,A căror urme crude le aflu pururi iarășiPe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi…Iubit-am poate cântul, voit-am a robiCu el un suflet dulce, al meu întreg să fie…Zburat-au chip și cântec urât și sărăcie!Căci ce nu ai în clipa în care ai doritSe schimbă-n rău cu vremea, … Citește mai mult
Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme!În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece,Uitarea mână-n noapte a visurilor turmeȘi toate trec ca vântul dar chipul tău nu trece.În veci noaptea și ziua șoptesc în gând un nume,În veci la pieptul bolnav eu brațele îmi strâng,Te caut pretutindeni și nu te aflu-n lume,Tu, chip frumos cu capul … Citește mai mult
Spălându-mi fața și ochiiÎn van cu mirul ceruitLângă castelul Sfintei DochiiCu Eminescu am venit.Și oprindu-mă din drumSub teiul înfloritN-a mai venit nicicumChipul care l-ai dorit.Cum te cobori în valeLângă codrul cu izvor,Tu îți faceai, Mihai, caleSă scrii versuri de amar.Iar atunci în crângul desFreamătă plopii-n amurgDacă nu te-a înțeles,Din ochii-i lacrămile curg.
Să rămâi românNu e chiar în vanCi înseamnă-a fiEminescian.De-a poetul ce țara-și conțineUn popor nu se poate juca,Decât dacă se joacă de-a sineȘi se joacă de-a inima sa.Când există un geniu-ntre genii,Când e viu un poet absolut,Nu au voie toți oligofrenii,Să îl spurce, că-i om din trecut.Ascultați-mă bine cu toții,Despre noi este vorba acum,Când ni-l … Citește mai mult
Împinși spre noi limanuri din pragul tinereții,În noaptea nesfârșită duși fără a reveni,Cândva ancora nu vom putea pe oceanul viețiiS-o mai zvârlim o zi? O, lac sfânt! Abia anul în scurgerea-i înceatăTrecu, și lângă unda cea liniștită-a taM-așez ca și altădată pe-aceeași piatră, iată,Pe care și ea sta! Tu vâjâiai și-atuncea voind a te ascundeSub … Citește mai mult