Versuri corectate și adnotate
La steaua care-a răsăritE-o cale-atât de lungă,Că mii de ani i-au trebuitLuminii să ne-ajungă.Poate de mult s-a stins în drumÎn depărtări albastre,Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre.Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie:Era pe când nu s-a zărit,Azi o vedem, şi nu e.Tot astfel când al nostru dorPieri în noapte-adâncă,Lumina stinsului amorNe urmăreşte … Citește mai mult
Prin tomuri prăfuite ce mesele-i încarcă,Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă.Nimica nu oprește a gândurilor grabă,Din când în când în cale-i pe sine se întreabă:La ce folos că timpul și spațiul străbateȘi ce folos că vecinic râvnind singurătate,El de nimic în lume viața-i n-o s-o lege,Că-nțelegând deșertu-i, problema-i n-o-nțelege.Ce caută talentu-i în șirele … Citește mai mult
Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși,A căror urme crude le aflu pururi iarășiPe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi…Iubit-am poate cântul, voit-am a robiCu el un suflet dulce, al meu întreg să fie…Zburat-au chip și cântec urât și sărăcie!Căci ce nu ai în clipa în care ai doritSe schimbă-n rău cu vremea, … Citește mai mult
Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme!În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece,Uitarea mână-n noapte a visurilor turmeȘi toate trec ca vântul dar chipul tău nu trece.În veci noaptea și ziua șoptesc în gând un nume,În veci la pieptul bolnav eu brațele îmi strâng,Te caut pretutindeni și nu te aflu-n lume,Tu, chip frumos cu capul … Citește mai mult
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și-n odaieLuna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoateDe dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneciȘi gândirilor dând viață, suferințele întuneci;Mii pustiuri … Citește mai mult
L-al orelor zilei șirag râzătorSe-nșir cele negre și muteCe poartă în suflet mistere de-amorPălite, sublime, tăcuteȘi noaptea din noriPe-aripi de fioriAtinge ușoară, cu gândul,Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,Din ceață pustie și rece,Un june pe vânturi, cu capul în joc,Cu clipa gândirei se-ntreceȘi calu-i turbatZbura necurmatMânat ca de-a spaimelor zânăBătrână. Pe aripi de … Citește mai mult
Mijește orizontul cu raze depărtate,Iar marea-n mii de valuri a ei singurătateSpre zarea-i luminoasă pornește să-și uneascăEterna-i neodihnă cu liniștea cerească.Natura doarme dusă, tăriile în pace.Din limpedea-nălțime pe-alocuri se disfaceO stea, apoi iar una; pe ape diafaneÎși limpezesc în tremur pe rând a lor icoane.Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă,Se pare cum că noaptea minunea … Citește mai mult
– Blanca, află că din leagănDomnul este al tău mire,Căci născută ești, copilă,Din nevrednică iubire.Mâini în schit la sfânta AnaVei găsi la cel din steleMângâierea vieții tale,Mântuirea feței mele.– Nu voi, tată, să usuceAl meu suflet tânăr, vesel:Eu iubesc vânatul, jocul;Traiul lumii alții lese-l.Nu voi părul să mi-l taie,Ce-mi ajunge la călcâie,Să orbesc citind pe … Citește mai mult
O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuieBătute-n ea și soarele-i fereastraLa temnița vieții. Prin el treceLumina frântă numai dintr-o lumeUnde-n loc de aer e un aur,Topit și transparent, mirositorȘi cald. Câmpii albastre se întind,A cerurilor câmpuri potolindVânăta lor dulceață sub suflareaAcelui aer aurit.Acolo stă la masa lungă, albă,Bătrânul zeu cu barba de ninsoareȘi din pahare nalte … Citește mai mult
O stradă prea îngustăPărea că se făceaȘi case lungi și negrePe două părți era.Pe dânsa nu luceșteUn singur felinarEu trec încet și fluierÎn suflet cu amar.Deodată simt în urma-miVenind, tiptil-tiptil,Pas sfios de fată,Ușor ca de copil.Și simt cum că de brațul-miUn braț ușor s-aninăȘi simt că mâna-mi strângeO mână dulce, fină.Răsună miazănoapteaDin turla neagră, vecheSuntem … Citește mai mult