Versuri corectate și adnotate
Cu tatăl ei spre seară, stătea la geam o fată.Colo, pe țărm, stâncuțe zburau în sus și-n jos.– Hei, ploaie, haide ploaie, hai picură odată!Tu știi că am umbrela pe-un bețișor frumos.– Acolo-i primăvara. Tu, biata mea fetiță,Ești prizoniera iernii, cu chipul gânditor,Tu porți trandafiria, gingașa ta scufiță…Auzi cum geme marea? Să trecem marea-n zbor!– … Citește mai mult
Port cerul cu stele pe umerii mei!Tot focul iubirii în piept!Cuvântul mi-e harpă, vrăjită de zei,Iar gândul, toiag de-nțelept.Par, brațele-mi, ruguri aprinse, pe veci;Cunună de flăcări mi-e gura, nu lut!Fiorii de viață, chiar, lespezii reciI-aș da printr-un singur sărut.Prin geana deschisă, când ochii-mi pătrund,Un alt cer străluce-n adânc;El crește și-acoperă, zări fără fund,Cu-n soare mai … Citește mai mult
Aș sta, așa cu fața-n sus,Lovit pieziș de vremeȘi-ncet ca un izvor supusȚi-aș murmura poeme.Și patul de sub șira mea,Podeaua care-l ține,Cu timpul s-ar dărâpanaȘi-n casă-ar fi ruine.Și peste molcomul prăpădPeste privirea-mi oarbăCu gura începând să vădEu, năpădit de iarbă.Din somnul ca un trist magnetCe știe doar să cheme,Ți-aș mai încredința-ncetMistere și poeme.Albitul firii mele … Citește mai mult