poet – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Epilog „La Astrul… Sau… Odă Păunesciană”

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-un 5 noiembrie-nspr-un sfârșit de an,
Ce nu și-a dat obol de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp,
Pentru-un colos de zeu, un Adrian.
E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10,
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis, ce-i Păunescu.
Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean,
‘Nspre mii de nimeni ce-l lovesc talazuri,
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri,
La sufletu-mi din suflet, Adrian.
Mă zbucium să-l păstrez în gând alpestru,
De ochi ce mă priveau prin recitaluri,
Când versuri mă-ncântau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.
Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu,
Nu pot să-l iau de mână să-l reînviu
Și-l pierd într-un week-end, pe Adrian.
Am inima o vioară de la Porumbescu,
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple,
Lumea nu are ce să mai întâmple,
Să merite mai mult de-nalt, de Păunescu.
Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea,
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim… și Prut și Adrian.
Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte neuitată… Păunescu.
Țineți-vă, să nu rămâneți van
Cum sunteți azi, doar simpli impostori,
De nu veți recunoaște-n timp valori,
Continuând să renegați, un Adrian.
Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic,
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept,
Pe Păunescu Adrian, mii inimi de poet,
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.
Și nu uitați, c-o să vă fie dor
De-un chip de basarab, de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el popor nemuritor.
Adrian Păunescu nu-i blestem,
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă,
Făcând-o fără el un recviem!
PS..
Etern voi venera pe-al meu maestru,
Misterul pur de-uman, în amestec cu talent,
Poetul implicat în veșnicul prezent,
Rămas fără de trup, un nume… Păunescu.
05. 11. 2010
dinspre Montreal

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Poetul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Este mai mult de-o simplă-nchipuire,
Adică nu-i neapărat un trup, o fire.
E o-ncercare de exprimare oarecare
Fără pretenții certe de finalizare.
Este-o realitate existentă, evidentă,
De a-și transmite ce dorință are ardentă;
E cel ce-și caută cu-nverșunare și-are adepții
Așa cum profu’ prin predare-și face lecții.
E neînțelesul general, este-un mister
Ce nu degajă integralul, un boem, e-un auster.
Îți dă ocazia unor reflecții fine;
Incită, oferă și pui restul de la tine.
E-un summum infinit, este un geniu,
Este rarisima apariție de mileniu,
E chintesența ce n-o știe omenirea;
Singur se leagă trup și suflet… e iubirea.
Sunt adiționalul de simțiri, mixtura,
Întregul ce-au creat cu proza, tot… literatura!
De nu vor fi, nu sunt, n-ar mai fi fost;
Eram sortiți… ca să știm TOTUL pe de rost!

Dumitru Matcovschi - Luceafărul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dacă nu-l vedea Poetul,
de sub nori când răsărea,
stea ca multe alte stele
și Luceafărul era.
Dar Poetul într-o seară
l-a văzut și dinadins
cu-a lui pană solitară
l-a ajuns și l-a atins.
Dacă nu-l vedea Poetul
Dar eu știu: Măria sa
a venit pe-această lume
așteptat de-această stea.
Steaua arde, arde, arde
peste secol și destin:
șoaptă de eternitate,
floare-amară de pelin.

Dumitru Matcovschi - Cuvântul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O zi în minus,
O zi în plus!
Și viața toată
De-acum s-a dus.
Ce va rămâne
În urma mea?
Ca pe un câine
M-or blestema?
Cu pietre-n mine
Vor arunca
Nepoții, cu toții,
Și strănepoții;
Să nu-i ajungă
Blestemul morții,
Dar nici mânia
Lui Dumnezeu?
În România
Cine sunt eu?
Un oarecare
Poet, ce n-are
Drepturi egale
Cu fiecare?
Se mulțumește
Cu o perfuzie.
Doamne, ferește! –
Nu fac aluzie,
Mă roade plictisul,
N-am ocupație.
Mi-e gândul și visul
La operație!
Dar nu e în țară
Defel oxigen,
Și-ncepe să-mi pară
Că viața-i blestem.
Și iară, și iară
Rimez un catren:
Dar dacă în gară
N-ar fi niciun tren?
Eu sunt un ostaș cu
Un pic de vocație.
Hai, doctor Ivașcu,
Invită-mă la operație!
Ușurel ofensat,
Poate chiar supărat,
Ca un biet moldovean,
Eu declar în concluzie:
M-am săturat ca de hrean
De-atâta perfuzie!
1991

Aleksandr Blok - Poetul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Poetul ros de îndoială
Stă la răscruce surghiunit.
Se stinge noaptea de sineală,
Mijește-un palid răsărit.
Nu vede în trecut nimica,
Pe ce drumeag s-o ia acum?
Și el simțind că-i frânge frica
Se-oprește surghiunit în drum.
Nădejde-n ochi i se arată,
El n-o-nțelege mai defel..
Va fi o zi, o vreme-odată,
Va fi în fața lui un țel.

Mihai Eminescu - Numai Poetul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.

Carl Sandburg - Un Poet Modern

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dat fiind că a auzit învățătura
„Să nu fii porc”
El se puse în cazne și scrise
„Ferește-te de ce seamănă
a osânză deasupra șoldurilor tale”.

Jorge Luis Borges - Complicele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ei mă răstignesc, iar eu trebuie să fiu crucea şi cuiele.
Ei îmi întind potirul, iar eu trebuie să fiu cucuta.
Ei mă înşală, iar eu trebuie să fiu minciuna.
Ei mă aruncă în flăcări, iar eu trebuie să fiu iadul.
Trebuie să aduc prinos de recunoştinţă, laude fiecărei clipe.
Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile.
Ponderea exactă a universului, smerenia, bucuria.
Trebuie să justific tot ce mă răneşte.
N-are importanţă fericirea ori nefericirea mea.
Sunt poetul.

Serghei Esenin - Tu Spuneai Că Saadi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu spuneai că Saadi
Săruta numai pe piept?
Aşteaptă, nu te gândi,
O să-nvăţ şi-al lui precept.
Tu cântai: „Pe Eufrat
Rozele întrec pe fete”.
Dacă aş fi fost bogat,
Altu-avea să te desfete.
Rozele le-aş rupe toate,
Doar atunci m-aş alina.
Mai frumoasă decât toate
Ar rămâne şahana.
N-am avut vreun precept,
Milă ai, nu am avut!
Dacă m-am născut poet,
Ca poetul şi sărut.

Marina Tvetaeva - Știu, Voi Pieri Odată cu Zarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Știu, voi pieri odată cu zarea… Cu care din ele
Nu pot ghici, n-am să știu niciodată,
O, de s-ar stinge luminile candelei mele
Cu zarea zorilor și a serii deodată!…
Fată cerească în ritmuri de dans am trecut pe pământ,
Florile-n poala mea au trăit fericite,
Cu zarea pieri-voi! – pe sufletul lebedei sfânt
Noaptea hulpavă părintele n-o va trimite.
Totuși crucea de aur smerit s-o sărut n-am ajuns;
Într-un ultim salut voi țâșni ca o nouă cometă.
Spărtura înaltă a boltei și zâmbetul ei de răspuns…
În ultimul ceas hărăzit voi rămâne poetă.