Leonid Dimov - Poeme
Cină cu Marina. / Lasă-mă, cerule, să râd pe spate: / Mi-au gâdilat inima frunzișe … →
Cină cu Marina. / Lasă-mă, cerule, să râd pe spate: / Mi-au gâdilat inima frunzișe … →
Glasuri de copii în livadă / Între timpul înfloririi şi al roadelor; / Capete aurii, … →
Și noaptea-nsingurării coboară-acum în mine, / Din hăuri chem tăcerea, să vină înapoi. / Atât … →
Pe boltă trei pătrari de lună; / Privește-o: / Nu-ți pare-o floare mare galben dezvelită, … →
Mă întreb, dacă mâine nu mai vine / Ce las în urmă, dacă mâine nu … →
Poezie, / Cum ți-ai găsit drumul către mine? / Mama, ca Aragon scria, fără punct … →
Ce poeme și ce Franța! / Însuți nu te mai cunoaște. / Ucideam – era … →
Frumusețe. / În vârful creionului litere sticloase / poeme fără acoperire / iluzii recondiționate. / … →
Poemul vinovat. / În trupul nerușinat al poemului cu limfa și sângele lui înverșunat, / … →
Câștigătoare, / necâștigătoare. / Poate printre ele / chiar lozul cel mare. / Mie, dintre … →