poem in proza

George Bacovia – Pe Maidan – Poem În Proză

de

Un copac cu frunzișul uscat sunând de vânturi, un porc în spate cu un corb, unbordei cu un geam legat în lut, un maidan: un râu răsfirat ca niște degete nervoase carepăipăie pământul… frig… cerul ca de plumb. Pentru 50 de bani, o femeie din bordeibate-n geam… vrea iubire…Bate vânt… sss… spune frunzișul uscat… și … Citește mai mult

George Bacovia – Ah, Maestru… – Poem în Proză

de

Ah, Maestru devenise întrucâtva folositor. Soția sa, împreună cu o țărancă atașatăde apartamentul lor, îi distra cu invențiuni economice.Viața orașelor mai conținea personalități ca dânsul, urmărind frumosul atât deefemer.În puțin timp el formă în comună mentalități politice și-și ducea mai departe felulsău de cugetări, oprindu-se acolo unde întrevedea imposibilul.Satul cu aerul sănătos, cu liniște, dimineți … Citește mai mult

Oscar Wilde – Casa Judecății – Poem în Proză

de

Și era tăcere în Casa Judecății, și bărbatul veni în pielea goală înaintea luiDumnezeu.Iar Dumnezeu deschise Cartea Vieții Bărbatului.Și Dumnezeu îi spuse Bărbatului: ‘Viața ți-a fost rea, și ai vădit cruzime față deaceia care aveau nevoie de ajutor, și față de aceia cărora le lipsea ajutorul ai fost amarnicși lipsit de inimă. Săracii veneau la … Citește mai mult

Oscar Wilde – Discipolul – Poem în Proză

de

Când Narcis a murit, iazul plăcerii sale se preschimbă dintr-un potir de ape dulciîntr-un potir de lacrimi sărate, şi Oreadele veniră plângând prin codrii, pentru a-i puteacânta iazului şi a-l mângâia.Şi când văzură că iazul se preschimbase dintr-un potir de ape dulci într-un potir delacrimi sărate, ele îşi despletiră cozile părului şi se jeliră iazului … Citește mai mult

Oscar Wilde – Dascălul Înțelepciunii – Poem în Proză

de

Încă din copilărie a fost ca unul umplut cu desăvârșita cunoaștere a lui Dumnezeu, și chiar de când nu era mai mult decât un băiețan, numeroși dintre sfinți, ca și anumitefemei sfinte ce locuiau în cetatea liberă a nașterii sale, au fost ațâțați la mare minunare deînțelepciunea gravă a răspunsurilor sale.Și când părinții i-au dat … Citește mai mult

Oscar Wilde – Artistul – Poem În Proză

de

Într-o seară i se ivi în suflet dorința de a făuri o imagine a Plăceriicare se statornicește doar o Clipă. Și o porni prin lume să caute bronz. Pentrucă nu putea gândi decât în bronz.Dar tot bronzul din întreaga lume pierise; în întreaga lume nu maiputeai găsi bronz deloc, de nu ar fi să pomenim … Citește mai mult

Oscar Wilde – Învățătorul – Poem în Proză

de

Acum, când întunericul acoperă pământul, Iosif din Arimathea, aprinzându-și ofaclă din lemn de pin, coborî din deal la vale. Deoarece avea treabă la el acasă.Și văzu un tânăr gol și scăldat în lacrimi, îngenunchind pe stâncile de cremenedin Valea Plângerii. Păru-i era de culoarea mierii, iar trupul său era ca o floare albă, darîși rănise … Citește mai mult