Simion Felix Martian – Plâns Colectiv, la Colectiv
Mi se opreşte ţipătul în gât,Durerea însăşi devenind fierbinte,Când văd pavilionul coborâtUmbrind cernit spitale şi morminte.Încă dansează flăcări pe pereţiAlimentate de coşmarul morţii;Unde sunteţi copii, unde sunteţi?Părinţii vă aşteaptă-n faţa porţii.Unii s-au dus. S-au dus definitiv.Alţii se luptă cu durerea vie,Însă părinţii-n plânsul colectivSunt toţi marcaţi de-aceeaşi tragedie.Sunt toţi pătrunşi de-acelaşi gol imens,Fie că-şi poartă … Citește mai mult