Pioșenie – Versuri.pro

Cipphoto - Rugăciune Către Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Rătăcind cu ochii tulburi,
Și cu trupul istovit,
Eu cad neputincios, mărite,
În fața măreției Tale.
În drum spre Tine mi se arată prăpăstii,
Și cerul întunecat de nori,
Când zarea-n negură se-mbracă,
Eu în fața Ta mă-nchin,
Rugându-Te a-mi arăta cărarea.
Și cu pieptul zbuciumat de dor,
Eu simt ispita cum mă sapă,
Cum vrea să-mi tulbure izvorul
Din care sufletu-mi s-adapă.
Din valul lumii ce mă vor smulge,
Doar cu povata Ta înțeleaptă,
În veci spre cei ce am lăsat în urmă,
Tu, Doamne, crezul meu îndreaptă!
Dezleagă-mi minții mele taina
Și legea farmecelor firii,
Sădește-n brațul meu de-a pururi
Tăria urii și-a iubirii.
Da-mi, Doamne, dragostea din fire,
Da-mi cântecul și da-mi lumina,
Și-n izvorul îndrăgostirii,
Da-mi raza soarelui de vară
Inimii mele ostenite.
Alungă-mi patimile mele,
Pe veci strigarea lor s-o frângă,
Și de durerea altor patimi
Învață-mă pe mine-a plânge.
Și rostul meu de-a pururi pradă
Ursitei nașterii și morții,
Când jalea lumii mă tresare
Să plâng cu patimi și-ntristare.

Maurice Maeterlinck - Ruga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Știi, Doamne, sărăcia mea!
Și tot ce către tine poartă!
Cu toată buruiana rea
Și puțin soare pe o moartă.
Și oboseala mea s-o vezi,
Și luna stinsă-n zori oprind-o,
Singurătatea-mi fecundezi,
Cu strălucirea ta stropind-o.
Deschide-mi, Doamne, calea ta,
Lumină-mi sufletul cu viață.
Că-i tristă bucuria mea,
Ca iarba lâncezind sub gheață.

Constantin Noica - Mă Închin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt, Doamne, înstrumare funerară;
se-ncearcă-n mine chinuri și jivine
cu glas sonor de trup și de ocară.
Sub tremurarea lunei cristaline
în unde vii, în unde albe – cine
ascuns și mare, mic și luminat,
mi-a spus să mă ridic înalt spre Tine
în iscodiri de șoapte și de vise
și să te cat cu brațe de agat,
nostalgic, și crucificat deschise?
Mi-am îngropat trecutul ca pe-un mort.
Credință nouă mi-a săpat lopata-
o groapă largă și îndurerată
și-adâncă; albă, ca un strai de port
și vie, ca o haină de ispită.
M-am învelit cu trupul meu, țărână,
și cruce-a fost o lacrimă păgână
ce s-a înfipt în glod, neliniștită.
Din cripta proaspătă m-am ridicat
spre Tine, flămânzit și încruntat;
Te-am căutat în veacuri și în stâncă,
cerșeam o dâră și cerșeam stigmat
spre care-am frânt nădejdea mea adâncă:
dar brațul meu nu Te-a îmbrățișat,
ieri, închinarea nu-nflorise încă.
Azi, din răzorul slovelor bătrâne,
un mugur își surâde alb, Stăpâne.

Colinde - Maria Se Preumblă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Maria se preumblă
Umbla Maica pe pământ,
Să nască pe Fiul Sfânt.
Merge-n sus și iară-n jos,
Că bate vânt friguros.
Se luară, se duseră
Tocma-n curtea lui Crăciun.
„Bună seara, Moș Crăciun!”
Zis-a Maria celui bun.
„Lasă-mă-n palatul tău,
C-am să nasc pe Dumnezeu”.
Zise atunci Moș Crăciun:
„Du-te-n grajdul cailor,
Ori în țarla oilor,
Ori în ieslea boilor.
Că aicea n-ai ce face,
Nu Te las’ să naști în pace”.
Maria atunci plecă,
Ici, colea, ea alerga.
Merse în grajdul cailor
Să nască pe Fiul Sfânt.
Dara caii tropăiau
Și iepele nechezau.
„Stați, cai, și nu tropăiți,
Voi, iepe, nu necheziti.
C-am să nasc un Fiu al Meu
Poruncit de Dumnezeu”.
Caii însă n-ascultară;
Și Maria cuvântară.
„Fir-ați voi, cai, blestemați,
Să n-aveți loc und’ să stați.
Și ori cu câtă mâncare,
Să n-aveți îndestulare.
Numa-n ziua de Ispas;
Nici atunci decât un ceas”.
Maria atunci plecă,
Ici, colea, ea alerga.
Merse-n țarla oilor
Și în grajdul boilor.
Dara boii rumega;
Și Maria cuvânta:.
„Stați, boi, și nu rumegați,
Liniștea nu mi-o stricați!.
C-am să nasc un Fiu al Meu,
Poruncit de Dumnezeu”.
Boii star’ a rumega;
Maica sfânt’ atunci năștea.
Năștea pe Fiul cel Sfânt,
Fiul Sfânt pe-acest pământ.
Boii sufla de-nălzia,
Maica sfântă-i fericia.
Boii dar mi-o ascultară
Și Maria cuvântară.
„Fire-ați voi, boi, fericiți
Și în veci blagostoviți”

Colinde - La Poartă la Țarigrad

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La poarta la Țarigrad,
Ziurel de ziua.
Șade-un fecior de-mpărat,
Ziurel de ziua.
Cu părutu-i retezat,
Ziurel de ziua.
În căruță rezemat,
Ziurel de ziua.
Unde s-a născut Hristos,
Ziurel de ziua.
Mesia, chip luminos,
Ziurel de ziua.
Sus în deal la Galileu,
Ziurel de ziua.
La casa lui Dumnezeu,
Ziurel de ziua.
La fereastră cruce-n masă,
Ziurel de ziua.
Rămâi gazdă sănătoasă,
Ziurel de ziua.

Traian Dorz - Și Mă Duc Străin, Isuse

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și mă duc străin, Isuse, călător fără de cale,
biet copil pribeag pe drumuri,
neprimit de nime-n lume,
să-mi plâng singur suferința,
să-mi cânt singur marea jale
și durerea să mă-ndrume.
Să iubesc pe cei ce-n mine arunca-vor plini de ură,
să vreau bine la dușmanul
care-mi va săpa mormântul,
să mă rog și pentru-acela
ce de mine nu se-ndură,
care-mi va răpi veșmântul.
Să nu mă răzbun pe-acela
ce-mi va face nedreptate,
răul lui întotdeauna eu să-l răsplătesc cu bine
și să răsplătesc cu bine celui care mă va bate
și va da cu pietre-n mine.
Celui care n-o să-mi deie nici un loc
pentru hodină
și nici stropul cel de apă
să-mi ud limba arsă-n gură,
să Te rog, Isuse Doamne, viață să le dai senină
și iubire fără ură.
Dă-mi ce vrei de-acuma, Doamne,
dă-mi de vrei dureri nespuse,
ia-mi și coaja cea de pâine
care foamea mi-o omoară,
însă Tu de către mine nu Te depărta, Isuse,
căci amarul mă doboară.
Când bolnav, străin și singur
am să plâng pe căi străine,
alungat de pretutindeni și uitat de toți pe lume,
fă-mă să-nțeleg c-aceasta
mi-este cel mai mare bine
și să cred în al Tău Nume.
Fă să simt că totdeauna Tu cu mine ești, Isuse,
și din tot amarul vieții, harul Tău va face miere,
peste fața-nsângerată și puterile apuse,
dă-mi alin și mângâiere.
Astfel s-am mereu putere
până-n fund să beau paharul,
până-la capăt să-mi duc crucea
fără să cârtesc vreodată,
cu credința neclintită și puternică în harul
și-n iubirea-Ți neschimbată.

Radu Cârneci - Rugă Târzie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ești Vârful vârfului de dor
Tu, neatins de-a mea cădere
ești Marea vrere peste vrere
Stăpâne al stăpânilor.
Cu sângele-n îngenunchiere
sunt Fiul cel risipitor
ești Vârful vârfului de dor
Tu, neatins de-a mea cădere.
Primește-mă! sunt în durere:
mă vreau de-nalt, mă vreau de zbor
și răstignit și de-nviere
Tu, neatins de-a mea cădere
ești Vârful vârfului de dor..

Zorica Latcu - Împăcare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Mă ține lutul meu, de lut legat,
Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.
Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă dezleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta mărire.
Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu,
Mi-s mâinile și tălpile o rană.
Din coastă sânge-mi picură mereu,
În drumul de păcat și de prihană.
Primește-mi, Bune, sufletul stingher,
Gătește-mi Însuți locul de hodină,
Ma lasă astăzi să mă înalț la cer,
Dezleagă-mă de haina mea de tină.
Și glasul Domnului grăi răspuns:
Durerea ta mă sfâșie de milă,
Când plânsul tău la mine a pătruns,
Mi-a înflorit o rană-n piept, copila.
Ridică-n slavă ochii tăi uimiți
Și-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Privește-n ochii mei de plâns topiți
Și-n palme vezi-mi chinurile crunte.
Eu n-am cerut atunci să vin în sus,
Deși Părintele ceresc mi-e Tată;
Din cupă am sorbit amar nespus,
Și cupa mea e-n veci nedesertată.
Dar rana ta mă doare mai cumplit,
Pe cruce-am sângerat și pentru tine!
Te-am cunoscut din veci și te-am iubit,
Și-i grea povara dragostei depline.
Și-am îngânat, cu duhul umilit:
Primește-mă-n iubirea Ta cerească,
Și lasă Doamne-n lutul istovit,
Dureri și răni în sânge să-nflorească.

Panait Cerna - Trei Zburătoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din larg apus, trei zburătoare
S-au îndreptat înspre Calvar,
S-aducă laudă şi dar
Durerii celei roditoare.
Dar cea dintâi veni-n zadar.
Zbura aproape de pământ:
Îşi căuta ceva de hrană,
Şi n-avea vreme, nici avânt,
Să urce până-n vârful sfânt, ─
La omul fără de prihană.
Iar când s-a şters de tot din zbor,
Veni o ciocârlie-n oră
Gând Crist cerea un ajutor ─
Când duhul morţii da fior
În sufletele tuturora.
Urcă-n văzduh, ca pe o scară,
Şi smulse cântec din tărie.
Un imn de blândă primăvară
Îi alină durerea vie:
Îi ajută lui Crist să moară.
E pace, ca-n străvechi altare ─
Duiosul, sfântul cântăreţ
Căzu din slăvi ameţitoare; ─
Şi iată vulturul măreţ,
Scăldat în cald apus de soare.
Porni din culmi, ca o furtună;
Dar şi-a-nfrânat avântul, jos,
Tăind cerc larg şi maiestos ─
Făcând din zborul său cunună
Deasupra crucii lui Cristos.

Octavian Goga - Rugăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rugăciune.
Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În fața strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Și-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte, orânduie-mi cărarea!
În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Și cu povața ta-nțeleaptă,
În veci spre cei rămași în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.
Dezleagă minții mele taina
Și legea farmecelor firii,
Sădește-n brațul meu de-a pururi
Tăria urii și-a iubirii.
Dă-mi cântecul și dă-mi lumina
Și zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.
Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Și de durerea altor inimi
Învață-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maștere și rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.
Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Și gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliții-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară..
Durerea lor înfricoșată
În inimă tu mi-o coboară.
În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Și cum sub bolta lui aprinsă,
În smalț de fulgere albastre,
Încheagă-și glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.