Pioasă – Versuri.pro

Dimitrie Ciurezu - Rugăciune - Spun Oamenii Că Tu cu Sfântu-Petru Odată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată,
Ai coborât la noi pe drumuri lungi de țară
Doi bieți moșnegi mărunți, cu traiste la subțioară,
Porniți domol, la drum, prin lumea toată.
V-ați potolit dogoarea-n ciuturi de fântâni
— Fântânile cu cumpeni de la noi —
Ați odihnit la umbră, cu mierlele-n zăvoi,
Și-ați pirotit cu noaptea și basmele la stâni.
Vroiați să știți, din rânduirea voastră
Ce s-a ales pe-un bulgăr de pământ,
Unde pădurile se leagănă de vânt
Iar Jiu-și poartă unda-n veac, albastră.
Și-ați întâlnit un om cu plugu-n câmp
Și v-a-mpărțit din azima lui săracă,
Pe mâna lui lumini de promoroacă
Punea privirea voastră în răstâmp.
Și lanul lui de aur a crescut,
Cu spicul plin, cât vrabia de greu
Și n-a știut c-a fost un Dumnezeu,
Acel ce-a stat o clipă și-a plecat….
Doamne.
Pe malul rupt strălucitor de soare,
Și-acum coboară Jiul către șes,
Iar eu Te-aștept, cântând, cu plugu-n mers,
Să-ți văd pe câmp nălbirea de picoare.
Și rodul meu să-l plec credinței Tale
Cu sufletu-mi, c-o vorbă de demult,
Că Tu cu Sfântu-Petru-odată ai trecut
Și Te-ai pierdut prin țară, cu apele la vale.

Dimitrie Ciurezu - Rugăciune - Ușor, Ușor, Să Nu Te Simtă Nimeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Ușor, ușor, să nu te simtă nimeni.
E seară de tăcere, seară-n casă …
Din streșini noaptea de Crăciun se lasă,
Și nu vorbește nimeni.
Doar ochii Tăi, cu liniștea-n odaie
Aprind lumina candelii de seară,
Și-adună blând pe tâmple-o primăvară
De vise mici, rotunde și bălaie.
O sanie de argint lângă fereastră,
A troienit ninsori de clopoței …
Și Tu trecându-ți mâna peste ei
Înbrobodește cu geana Ta albastră ….
Și-n cuibul lor de preșuri adormite
Coboară lin al stelelor șirag,
Că mâna Ta întinsă peste prag
A înflorit cu daruri aromite.

Dimitrie Ciurezu - Rugăciune - Cad Fulgi Mari de Noapte și Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Cad fulgi mari de noapte și zăpadă
Pe drumuri și pe satul meu
Și înțeleg cât poate-un Dumnezeu,
Când mintea mea nu poate să mai vadă.
Se-ntind chilimuri albe pe uluci
Și urmele în urma noastră pier
— Un sat uitat între pământ și cer
Cu-o lume de poveri și de năluci.
Ce-Ți putem da din tot ce-avem,
Din simplitatea noastră de cătun,
În noaptea asta ninsă de Ajun,
Când stau la geam și din văzduh te chem.
N-avem decât colinde și copii
Și mâinile trudite ce se-nchină,
Păstrând în ele un licăr de lumină
Din soarele ce cură pe câmpii…
«.. Buni la suflet
boieri mari
că vă vin
colindători;
cu dogoare
de ponoare
cu troițe
de hotare;
cu crucuuri
de cocoare
și cu ramuri
roditoare.
Vestiți lumea
boieri mari
că venim cu magii-n sat
să cătăm un împărat;
cu izvoare
noi de soare,
cu plămadă
de ogoare
cu chervane
pe cărare
și cu must
în zăcătoare.
Gătiți masa
boieri mari,
c-aducem dinspre Rudari
și vreo câțiva păcurari.
cu mioare
de ninsoare
cu chimire
lucitoare;
cu chetorile
de floare,
și-n cavale
sărbătoare.
Puneți lavița de-argint,
cu polog de mărgărint,
cu chenare
de izvoare
și bungete
gânditoare;
c-a svâcnit
o stea-n cărare
și-un moșneag
cu barba mare
și cu fruntea
iertătoare,
a pornit
din casă-n casă,
cu urări
și cu odoare….
Ascultați boieri în tindă
cum curg zale de colindă,
și ninsoare
pe cărare
și lumini
tremurătoare
pe pridvoare….
Doamne,
Prin troiene-aleargă tot ce-Ți dăm
Din sufletul, din arătura noastră.
Coboară-Ți fruntea blândă pe fereastră
Și vin în sat cu noi să colindăm.
O mână prag, cu colindeți și nuci,
Te-o întâmpina curat ca și pe noi,
Vei aduna credințe-n pumnii goi
Ca-mpărăția Ta de aur să le duci.

Zorica Latcu - Împărtășanie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,
Atâtea seri la rând ai poposit,
La masă albă m-ai blagoslovit,
Atins-ai vinul și ai frânt din pâine.
Atâtea seri la rând s-au irosit,
Căci n-au văzut privirile-mi păgâne,
Că trupul sfânt Ți l-ai ascuns în grâne,
Și sângele cu vin l-ai îndulcit.
Și azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat,
Ca să te vadă ochii mei, sărmanii,
Paharul plin l-ai binecuvântat.
În zvonul vechi din sfintele cazanii,
Cu scump sângele Tău m-am adăpat
Și trupul Tău s-a frânt spre împărtășanii.

Maria Gospodin - Steaua-n Cer S-Apus