pilda – Versuri.pro

Costache Ioanid - Un Copil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un copil a fost odată
între apostoli adus,
că o pildă neuitată
când Domnul nostru le-a spus:
– Dacă voi nu veți fi ca un prunc,
nicidecum n-aveți parte cu Mine!
Un copil a fost odată
între apostoli adus.
Cum stătea copilul oare
strâns lângă pieptul divin?
N-ar fi fost mirat să zboare
cu Domnu-n largul senin.
El știa că Isus e în Cer
și-L vedea ceru-ntreg în privire.
N-ar fi fost mirat să zboare
cu Domnu-n largul senin.
Dacă ai în suflet dorul
să fii în Cer cu Isus,
nu uita că Salvatorul
și pentru tine a spus:
– Dacă voi nu veți fi ca un prunc,
nicidecum n-aveți parte de Mine!
Dacă ai în suflet dorul
să fii în Cer cu Isus.
AMIN

Jorge Luis Borges - Pustiul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înainte de a intra în pustiu,
soldații au băut cu nesaț apa din heleșteu.
Hierocles a vărsat pe jos
apa din urcior și a spus:
Dacă trebuie să intrăm în pustiu,
atunci am și intrat în pustiu.
Dacă setea mă va arde,
atunci a și început să mă ardă.
Aceasta e pilda.
Înainte de a mă prăbuși în iad,
lictorii zeului mi-au îngăduit
să privesc un trandafir.
Acest trandafir este acum canonul meu
în regatul întunericului.
Un bărbat a fost părăsit de o femeie.
Au hotărât să joace minciuna ultimei întâlniri.
Bărbatul a spus:
Dacă trebuie să intru în singurătate,
atunci am și intrat.
Dacă setea mă va arde,
atunci să mă ardă.
Aceasta e altă pildă.
Nimeni pe pământ n-are curajul să fie bărbatul acela.

Traian Dorz - O, Om!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai,
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să-ndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus… în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt… cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă… viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita! Fii credincios,
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

Grigore Vieru - Iartă-Mă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iartă-mă, Doamne,
că-ți hulesc pâinea.
Dar orice pită
e o gură fără cuvânt.
Nu te mai pot vedea
de atâta fum
în care pâini se coc!
De ce nu ne-ai dat
altceva-n loc?
De pildă, raza de soare,
pe ea să o ronțăi blând,
iar cine își doarme ziua,
să rămâie flămând.
Stăpâne,
mi-i gura pecetluită
c-o pâine.

Erich Fried - Mică Pildă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și viața netrăită
ia sfârșit
poate doar ceva mai lent
precum bateria
unei lanterne
de nimenea folosită.
Dar asta nu ajută prea mult:
Dacă vrei
(să zicem)
această lanternă
după ani și ani
s-o aprinzi
nu mai iese nicio respirare-a luminii
iar dac-o deschizi
nu-ți găsești decât oasele
iar dacă ai ghinion
și ele
de tot măcinate.
Așa că la fel de bine
ai fi putut
lumina

A1S Fx - Pilda de Azi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vă lăsați conduși de mafioți, toți hoți
Care fură suflete, vă damnează pe toți
De la tineri la bătrâni, sunteți deja morți,
Inocența spirituală este ruptă în bucăți
Otravă în mâncare, otravă în haine
Otravă în mass-media, otravă în aer
Otravă în religie, otravă în cultură
Otravă în pastile și în plombele din gură
Rupeți carnea de pe mine, să devin martir
Am cuvinte ca otravă și gândirea ca venin
Am sufletul pătat dar complet vindecat
La Judecata de Apoi, luați-vă un avocat
Divide et impera, motto-ul vostru
Dăți masca de pe față și arătați chipul de monstru
Mă bucur c-am greșit, c-am avut ce învăța
Nu regret nicio secundă, dați-vă în…
Eliberați materiale mincinoase pe net
Zeitgeist lovește cu efect
Omul slab cu sufletul, pune botul imediat
Verificați informația până s-o băgați la cap
Aditivi alimentari, legume stropite
Religie coruptă, oameni fără cele sfinte
Medicina la pământ, KO
Corporatii de draci în frunte cu CEO
Monoglutamat, aspartam și chimicale
Fluor în toată apa, iradiere vegetale
Semipreparate și mâncăruri procesate
Oameni tot mai triști, multă obezitate
Unde ne îndreptăm, asta este întrebarea
Unde ne îndreptăm, care este calea?
Unde ne îndreptăm, ce avem de făcut?
Că pământul se rotește dar nu mai are mult.
Sufletul continuă chiar dacă tu ai murit
Ia aminte și studiază chiar acum ce o să zic
Această redută, văzută, căzută pe frontul de moarte
Și foamete multă, pierdută, debută, cu soare
Sărută pe fruntea cu sânge din câmpul de luptă
Cucută, băută, de oameni pe fugă
La mare, la munte, la țară, la muncă
Cenușă pe tine, pe haine, pe suflet, cianură pe gât
Și strigate surde..
Nu ai vrea să ajungi acolo,
Fă ceva util, nu te plimba de colo colo
Ajută la nevoie, să ai sufletul împăcat
După moarte, contează ce ai dat
Nu fi invidios, că invidia te omoară
Nu fi trufaș că orgoliul te doboară
Nu fi ucigaș că omorul te pătează
Pe haina vieții și o să vezi ce urmează
Fii echilibrat, chiar dacă nu-i lege
Cerșetor acum, pe veșnicie Rege

Alecu Donici - Adevarul Sau Cocoșul de la Moară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cocoșul, știți prea bine, că are însușire
De a ne da de știre
Prefacerile zilei s-a timpului schimbări.
El, far-a se supune
La reguli și cercări,
Când adevărul spune,
E ca un fabulist;
Iar când arată timpul e cam naturalist.
Știu dar că la o moară, cocoșul prin cântare
Morarului dă veste la vreme de mâncare.
Însă-ntr-o zi, când moara umbla mereu vuind,
Și unda zgomotoasă, în roți cu-a sa iuțime
Izbea din înălțime
În aer spumegând,
Morarul simțea foame. Deci iese el din moara
Și vede cum cocoșul, sărind pe-o grindisoara,
În pene se umflă,
Din gât se încorda,
S-apoi, căscându-și pliscul, se pare că cântă.
Însă a lui cântare, de vuiet mistuită,
Era neauzită.
Morarul trist se duse în moara, așteptând
S-audă mai degrabă cocoșul său cântând.
Așteaptă, mai morare,
C-așa-i și-n lumea mare:
Când relele naravuri vuiesc neîncetat,
Atuncea adevărul nu este ascultat.

Anton Pann - Cui Îi Place Liniștirea Să-Și Facă Împrejmuire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nastratin Hogea-ntr-o iarnă lemne de foc neavând,
Îşi arse dimprejur gardul, numai porţile lăsând;
Şi văzând el că vecinii ş-alţii p-aicea trecea,
Intrând sau ieşind din curtea-i, şi venea şi se ducea,
Supărându-se de-aceasta ieşind striga către toţi
Că fiecare să intre şi să iasă tot pe porţi.

Anton Pann - Învățătura Dată Rău Se Sparge în Capul Tău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nastratin era un hogea (dascăl sau învăţător)
Care a rămas de basmu până astăzi tutulor,
Pentru că era din fire cam p-o ureche, năzdrăvan,
Nu-l găseşti însă în faptă să fi fost vreun viclean;
El şezând odată-n şcoală, ce îi dete-n simplul gând:
– Ascultaţi, copii – le zise (cu-ntâmplare strănutând) –
Să ştiţi d-astăzi înainte că eu când voi strănuta,
Toţi bătând îndată-n palme să-mi ziceţi hair-ola1!.
Cu-ntâmplare dar odată găleata în puţ căzând
Şi cu ce să scoată apă pentru şcoală neavând,
Hogea porunci îndată ca din toţi ai săi şcolari
Să se lase-n puţ s-o scoată vreunul din cei mai mari;
Merg şcolarii toţi în grabă, pe lângă puţ se adun,
Dar privind ş-adânc văzându-l, n-a vrut să intre nici un.
Deci văzând că coraj n-are nici unul din câţi era,
Hotărî-n cele din urmă el într-însul a intra;
Ş-aşa dezbrăcat de toate, cu capul gol şi desculţ,
Legat cu un ştreang de mijloc, şcolarii-l lăsară-n puţ;
După ce găsi găleata şi după ce o legă,
Către şcolari dete gură şi să-l tragă le strigă;
Ei pornind cu toţi dodată să-l tragă în sus de jos.
Şi tocma cam pe la gura puţului când fu el scos,
Razele luminii-ndată îl gâdilară în nas
Şi începu să strănute una-ntr-altă-n acel ceas;
Ei cum aud că strănută aminte-n grab ş-au adus
De porunca lui cea dată (după cum am spus mai sus)
Şi cu toţii deodată funia din mâini lăsând,
Începur-a bate-n palme şi “hair-ola! ” strigând.
Bietul Hogea cade-n dată ca un dovleac jos trântit
Până-n fund îşi sparse capul, de pereţi fiind lovit.
După ce ieşi în urmă d-acei nerozi copii tras,
Jupuit ca vai de dânsul, la picioare, mâini şi nas,
Zise: – Nu e vina voastră, ci a mea, că n-am judecat,
Ş-astfel de cinste neroadă ca să-mi daţi v-am învăţat,
Care-n cele după urmă din pricina-i ajunsei
Cu picioare, mâini belite şi cu cap spart m-alesei.