Și viața netrăită
ia sfârșit
poate doar ceva mai lent
precum bateria
unei lanterne
de nimenea folosită.
Dar asta nu ajută prea mult:
Dacă vrei
(să zicem)
această lanternă
după ani și ani
s-o aprinzi
nu mai iese nicio respirare-a luminii
iar dac-o deschizi
nu-ți găsești decât oasele
iar dacă ai ghinion
și ele
de tot măcinate.
Așa că la fel de bine
ai fi putut
lumina
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regretul vieții netrăite și despre cum timpul consumă totul, inclusiv potențialul nefolosit. Metafora lanternei reprezintă oportunitățile pierdute și inevitabilitatea degradării.