Nastratin Hogea-ntr-o iarnă lemne de foc neavând,
Îşi arse dimprejur gardul, numai porţile lăsând;
Şi văzând el că vecinii ş-alţii p-aicea trecea,
Intrând sau ieşind din curtea-i, şi venea şi se ducea,
Supărându-se de-aceasta ieşind striga către toţi
Că fiecare să intre şi să iasă tot pe porţi.
Sensul versurilor
Piesa relatează o întâmplare amuzantă cu Nastratin Hogea, care, din lipsă de lemne de foc, își arde gardul, dar insistă ca vecinii să folosească porțile. Morala este una satirică, subliniind absurditatea unor reguli în situații neobișnuite.