Iartă-mă, Doamne,
că-ți hulesc pâinea.
Dar orice pită
e o gură fără cuvânt.
Nu te mai pot vedea
de atâta fum
în care pâini se coc!
De ce nu ne-ai dat
altceva-n loc?
De pildă, raza de soare,
pe ea să o ronțăi blând,
iar cine își doarme ziua,
să rămâie flămând.
Stăpâne,
mi-i gura pecetluită
c-o pâine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o nemulțumire față de condiția umană, simbolizată prin pâine, care în loc să hrănească, sufocă. Se dorește o altă formă de existență, mai pură și mai luminoasă.