pestera

Giorgios Seferis – Doi

de

Doi.Încă mai bine într-o peșteră.Obișnuia să fie ușor să elaborăm idoli și ornamentesă-i mulțumim prietenilor care ne-au rămas loiali.Frânghiile s-au rupt; doar canelurile de pe buza sondeisă ne reamintească fericirea trecută:degetele de pe margine, după cum le-a spus poetul.Degetele simt răcoarea pietrei un pic,Apoi, febra corpului predomină peste eaiar peștera își împarte sufletul și o … Citește mai mult

Marin Sorescu – Pustnicul

de

Stă țeapănÎn buza peșteriiȘi ascultă căderea de pietre.Atins de copita steleiSau de pana vântului,Sau poate doar din nevoia de echilibruSe prăvale câte un bolovanRar, o dată pe an.Pustnicul, cu mâna dibace,Leagă căderile una de alta,Făcând o bură continuăDe piatră,Afară din timp.Uneori îl apucă spaimaAscultând huruitul pietreiDornice de adânc:De nu s-ar termina muntele,Înainte de-a apucaSă-l gândesc … Citește mai mult

Rafael Alberti – Crângul Pierdut

de

Personale [].Recunoștință pentru dragostea ce s-a ivit.Când ai apărut tu,mă chinuiam în adâncul cel mai ascunsal unei peșteri fără aer și fără de ieșire.Dadeam din mâini în întuneric, agonizând,auzeam un horcăit, un zbor de aripica pulsul unei păsări nevăzute.Ți-ai revărsat asupra-mi părulȘi am urcat la soare și am văzut că el era doar aurorace acoperea … Citește mai mult

Panait Cerna – În Peșteră

de

De pe tavane-ntunecate,Tăcute lacrimi cad mereu,Și parcă tot sporesc din greu,Din mari izvoare depărtate.Șuvițe tainice de apăSpre peșteri drum de ani străbat –Întruna se preling și sapăTavanul șubred și-nnoptat.Dar după ani de picurareS-au închegat coloane pline:Eterna bolții lacrimare,În loc s-o surpe, – o susține.Tot astfel, lacrimi nesecateÎn suflete ne-au picurat,Și de furtuni nenumărateViața noastră-a tremurat…Dar … Citește mai mult

Ion Caraion – Flăcările Reparã Întunericul

de

Flăcările repară întunericul cu rumeguș de scorburiÎmi duc viața într-o scorbură care se cheamă viațăbuchisind pe-ncetul teoria peșteriiîntre tot felul de pândeÎntr-una din încăperile mințiiPlaton se spânzură de câteva ori pe ziCicatricile beznei din loc în locpar negii sau nasturiiunui craniu barbar unei haine de foc.Ce fragede-ți sunt lucrurile, Doamne, ce slăbănoage și plăpânde.Noduri de … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Peștera

de

Ce unghii avem și ce taină în ochi,Și-n jur stă mirosul de sare jilavă,Mirosul de solniță pe care a nins,Mirosul dospit de otravă.Și astăzi abia, când noi doi ne cunoștem,De-o eternitate și chiar de mai mult,Pun mâna pe umerii tăi ca pe o cruce,Pierzându-te parcă te văd și te ascult.Nu-s șanțuri acestea din jurul odăii,Ci … Citește mai mult