Versuri corectate și adnotate
Cuvintele sunt pline de noroi,Cum sunt copitele de cai plugari,Nu mai ajunge sensul pân’ la noi,Copiii adevărului sunt rari.Pe-o parte-a lui, veacul e-o mortăciune,Prin flori lumina trecerii trecu,Nu e conștiință cea care nu spuneDecât un da și niciodată nu.Nu-și mai găsesc în viață nicio caleCei ce lumina o privesc urât,Chiar dacă munții par nămolul moalePurtat … Citește mai mult
De către sinucigași. Și mila noastră cea de toate zileleDă-ne-o nouă astăzi și recuperează cenușa de deasupraCrematoriilor și reînviează-i pe toți morții nevinovațiDin decembrie 1989, pe toți luptătorii pentru libertate,Dar nu lăsa pe nimeni să creadă că pierderea țării,Distrugerea ei, răzbunările, minciunile, inflația și șomajul,Bolile și sărăcia, războaiele fratricide și pulverizareaGranițelor, distrugerea economiei naționale și … Citește mai mult
Ninge cu noroi pe noiUn strat maro s-a depusPoate cineva de susȘi-a dat drumul și s-a dus.N-avem arme, nici armatăSă ne apere de noiAșa că deschidem guraSă ne cadă-n ea gunoi.Ninge cu noroiNinge cu noroiNinge cu noroiNinge cu noroi.Avioane de hârtieNe transportă până-n cerȘi cu mâinile murdareÎncropim un cartier.Suntem dincolo de ploaieSuntem dincolo de noiDar … Citește mai mult
Se plângea o căprioarăUnui vânător:„- Am avut un coșmarÎnfricoșător”.„- Bunăoară,Ce ți s-a arătat în vis? „„- C-am ajuns o cârpă de parbriz”.Înduioșat,Ca o fecioară,Vânătorul a ascultat-o,Ca să confirme o.MORALĂ pesimistă,De extracție freudistă:Visează fiecareCe-l amenință mai tare!
IArd, zi și noapte, marile furnale,În vastele uzine ale morții.Din mii de coșuri funerare torțiiSe-nalță limbi de flăcări infernale.Ce spun că toate-s șubrede pe lume,Că vremea-și sparge formele ei goale,Dând celui tare dreptul să se scoaleAsupra celui slab și să-l sugrume.Se prăbușesc cetăți, credinți și praviliCe ni le-nchipuiam nestrămutate:Un vânt turbat asupra lumii bate,Pieire e, … Citește mai mult
Zadarnic! – Lupta se-ntețește,Și nu-i alegere de armă.Sub pumnul grosolan al forțeiDreptatea celui slab se sfarmă.Durerile vin tot mai multe,Mai mari și mai adânc simțite.De unde sapi lumina, curgeIar întuneric ce te-nghite.Un pas, un gând, o scăpărare,Și îndoiala te-nfioară.Pe umeri tot mai slabi apasăDin ce în ce mai grea povară.Sub planul sfânt de înfrățireSporește ura … Citește mai mult
Voi, care vă veți naște de-aci-ntr-un veac sau doi,Voind s-aveți știința de cine-am fost și noi,Luând spre deslușire istoria, — îndatăSimțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată,Strigă-vă: „Că străbunii să fim de glorioși,Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși.“Mai mult decât minciuna nimica nu răpuneE aspru adevărul, dar trebuie a-l spune:Da, țara noastră toată, din … Citește mai mult
Nu știu nici cine, nici cumRidică pe valuri de urăGunoaiele strânse în drumPe care curentul le fură,Le face-mpărați de-o clipăSpumei murdare din vârf,Apoi le răstoarnă-n pripă,Redându-le marelui stârvAl timpului. Taci și ascultăMinciuna vuind în statui.Îngenuncheați sub insultă,De ce, până când și a cui?
E-o casă cu ferestre paleȘi-n orice seară poarta greaScârșnește lung din balamaleCând intră oamenii pe ea. Apoi cu drugi e ferecatăȘi-o umbră parcă, rând pe rând,Înseamnă oamenii din gloatăȘi-i numără-ncet, în gând. Cutremurat de miselie,Din piscul meu, de-aici, audCum îi îndeamnă la robieUn glas sălbatic, cinic, crud. Ei vor icni în zori, ca-n hamuri,Cărând poverile, … Citește mai mult