pesimism – Versuri.pro

Cristinel - Ciuma Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Viața-i crudă și nedreaptă,
Ne dezbracă, ne descalță,
Când avem mare nevoie
Ne plesnește fără voie.
Viața, viața, proastă ești,
Numai tâmpenii vorbești.
La mine rânjești,
Când necazuri pricinuiești.
Viața trece, moartea vine,
Ne întoarcem în țărâne.
Tu, viața, ai câștigat,
În mormânt m-ai băgat.

Carlos Drummond De Andrade - Supraviețuitorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lui Cyro dos Anjos.
Imposibil să compui un poem în acest stadiu al evoluţiei umanităţii.
Imposibil să scrii un poem – nici măcar un vers – de poezie adevărată.
Cel din urmă trubadur a murit în 1914.
Avea un nume de care nu-şi mai aduce aminte nimeni.
Există maşini extrem de complicate pentru nevoile cele mai simple.
Dacă vrei să fumezi o ţigară apeşi pe-un buton.
Vestoanele se îmbumbă cu electricitate.
Dragostea se face prin telecomandă.
Ca să digeri, n-ai nevoie nici de stomac.
Un înţelept a scris în
Ziarul
că ne mai trebuie mult
până să ajungem la un nivel acceptabil de cultură.
Doar că până atunci, din fericire, eu voi fi mort.
Oamenii n-au progresat
şi se ucid unii pe alţii ca nişte căpuşe.
Căpuşele eroice renasc.
Deşi este de nelocuit, lumea-i din ce în ce mai locuită.
Iar dacă ochii ar re-învăţa să plângă am avea şi un nou potop.
(Mă îndoiesc să fi scris vreun poem.)

Macrossun - Oricine Este Așa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă totul s-ar fi reparat doar din cuvinte
Am fi îndreptățiți probabil multe să admitem
Nu tu sau eu suntem acum înstrăinați
Ci oricine este așa.
Salut,
sunt psiholog și am nevoie de un psihiatru
Pesimismul mă inspiră, optimismul face teatru, Acum
Toți opriți-vă dacă simțiți ce vedeți,
Sau ecoul reprezintă doar feed-back-ul din pereți
Cuvintele nu vor fi destule niciodată
Am mai deschis un lacăt iar și sper să nu vă placă
Nu vă mai agățați ca niște magneți grei Căci
Dacă nu ești informat atunci crezi ce vrei
Recunoaște că ești mărginit de orizontul propriu,
Și semnele se-apropie ca stropii ploilor din tropici
Uită-te la mine eu îmi aparțin mie
Și ceea ce iubesc e tocmai ce doresc să fie
Țesătură curgătoare de nisip în clepsidră
Sunt sedus într-o lentă scufundare ca o vidră
Asigură-mă că nimic în jur nu se strică
iar dacă da pentru ce motiv mă sâcâi?.
Le-am strâns pe toate laolaltă pe harta înstrăinării
În proverbe sora limpezimii stă fundul mării
Eu merg mâncând pe margine de drum, ca artistul
Fac scepticismul care pune la-ndoială scepticismul
Toți trecătorii povestesc cu vlagă
Despre amintirea care refuză să se șteargă
Iartă-mă la cât de susceptibili pământenii
Sunt deranjat de necesitatea de-a asculta tâmpenii
Voința să vă fie una pentru toate
Căci ceea ce nu se amestecă se cheamă simplitate
Toți venerează bogăția, plăcerea, noblețea
Norma e o dogmă vezi la alții și dorește-ți iar
De conștiința unei lipse nu te bucuri
Oamenii își caută uitarea înlocuind lucruri
Se îndreaptă către ceea ce le-ar place să posede
Și eu sunt obosit și nimeni nu mă crede

Chantar - Eu și Tu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Luminile de pe stradă,
se aprind în urma noastră,
o seară mult prea aparte,
unică, acum noi doi aproape.
Am așteptat această clipă,
cu fiecare secundă ce trecea,
și am pus totul într-o miză,
lăsând familia și principiile în urmă.
Față de cum eu visam,
Uh, ești mult mai frumoasă,
fericirea acum în tine întruchipată o am,
acum viața e scurtă.
E scurtă pentru că având parte de sentimentele tale,
simt cum trec secundele,
mă pătrunde tristețea,
că într-o zi,
tot ce ne va lega,
va fi amintirea.
Știu, te întristează,
atitudinea mea pesimistă,
am suferit prea mult uitându-mă la o poză,
îmi vine să plâng când te am în față.
Știi, poate nu ți-am spus vreodată,
cât ești pentru mine de importantă,
să știi că am avut o inimă,
acum nu o mai am,
e a ta și a ta să rămână.
Sunt fericit,
cum nu am fost niciodată,
țin privirea dreaptă,
în față și în inima mea este o prințesă.

Heinrich Heine - Fatalitate