Viața-i crudă și nedreaptă,
Ne dezbracă, ne descalță,
Când avem mare nevoie
Ne plesnește fără voie.
Viața, viața, proastă ești,
Numai tâmpenii vorbești.
La mine rânjești,
Când necazuri pricinuiești.
Viața trece, moartea vine,
Ne întoarcem în țărâne.
Tu, viața, ai câștigat,
În mormânt m-ai băgat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune pesimistă asupra vieții, văzută ca o sursă de suferință și nedreptate. Vorbitorul se simte înfrânt de viață, anticipând moartea ca pe o eliberare finală.