Nicolae Labiș – Turnul Goliei
Este gros și-nalt nespusDe-l privești de jos în sus,Iar când urci în vârfu-i, iată,Iașul tot ca-ntr-o covatăPână-n zare îți apareCu ferestre sclipitoare,Cu uzine și cu străzi,Cu puștime prin ogrăzi,Mai departe viileMici ca jucăriileColorate ca lăicerulȘi-apoi norii și-apoi cerul…Turnul ăsta multe știe –Stă aicea de vecie;E bătrân moșul de stâncăDar se ține bine încă,Stă de ani … Citește mai mult