Pe vremuri îmi plăcea să cred că nu am rival
Și nu mă refer la battle, vorbesc în general
Dar clepsidra-mi schimbă cu totul perspectiva
Acum viața e un șarpe cu multe capete, ca Hidra
C-ajungi în locuri noi
Și întâlnești oameni noi
Experiențe de tot felu’ te lasă cu ochii goi
Privirea sloi
Probleme se țin după tine roi
Da-ți mai revii cu beții și gânduri puse pe foi
Credeam că totul se învârte numai în jurul meu
Voiam să-mi controlez destinul, să fiu un semizeu
Orice decizie duce la o sumă de consecințe
Dar indiferent de decizii, viața dictează sentințe
Am fost mereu prea sigur de ce pot eu realiza
Aroganța costă, fii sigur, și nu ai ce repara
Am fost mereu la extreme: ori complicat, ori simplu
Sunt în derivă, îmi caut starea de echilibru
Timpu’ îmi pune timbru, mă aruncă departe
Destinația sta-n cuvinte, dar sunt capcane pavate
La orice pas
Orice greșeală capătă glas
Când silueta ți-ar sabota și urma de la Adidas…
Ce contrast! E tot mai greu să mă ascund în umbre
Vreau liniște ca futaiul între două curve surde
Vreau timp de răgaz
Să aliniez linii de pe macaz
Vreau ca în final să fiu mulțumit de cât și cum am tras!
Suntem prinși în secolul vitezei virtuale
În realitate, suntem toți cuprinși de mare lentoare
Și moare dorința
Moare lent toată ființa
Când sentința
A îndepărtat pasta și cu penița…
Nu văd luminița
Nu văd nici capătul tunelului
Simt freamătu-n schimb de la rostirea blestemului…
Rămân un mit ca Thor și m-auzi des ca strig:
Viitorul nu ți-l poți construi cu Baumit!
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta internă a artistului cu propriile perspective și așteptări. El reflectă asupra realității dure, a greșelilor făcute și a căutării unui echilibru într-o lume plină de capcane și iluzii.