Versuri corectate și adnotate
Pelerini prin Indii sunt.Ei trec râuri, codri, munte,și se fac ei înșiși punte,când o țin spre locul sfânt.Se adună norii, marea,ca să-i vadă cum măsoară,rând pe rând, a mia oară,chiar cu trupul – calea, zarea.Pelerini prin văi, prin mit,La Benares, la Madura,își întind în praf făptura.Gândul lor e dovedit.Omul nu-i decât măsuraunui drum de împlinit.
Fă-mă paznicul depărtărilor tale,fă-mă să am pentru pietre-ascultare,dă-mi ochi pe care să-i desfășorpe-a mărilor tale însingurare;să însoțesc a fluviilor caleși de pe malurile-asurzitoare,departe-n zvonul nopții să cobor..În țările-ți pustii să mă trimiți,de vânturi nemiloase răscolite,cu mari mânăstiri ce stau ca veșminteîn jurul netrăitelor vieți.Acolo vreau cu pelerinii să rămân,prin nicio amăgire despărțitsă nu mai fiu … Citește mai mult
Un faun – ars pământ hain –În miez de pajiști, stă și râde,Desigur, presimțind cum vin,După dulci clipe, – urmări mai hâde.Chemat am fost și-ai fost chemată,Doi pelerini cam visători,Pân’ la această oră beatăDe zarva tamburinelor.
E cârciuma plină de oameni străini —De oameni tăcuți ce vin de departe,De unde ei singuri să spună nu știu..De unde veniți, pelerini?Din care cetate cu porțile sparteDin care pustiu?..De unde veniți, pelerini?.De unde veniți cu sandalele rupte,Cu hainele zdrențe și fețele supte,Și albe, de parcăVă temeți ca pumnul de care fugițiSă nu vă ajungă … Citește mai mult