patrie – Versuri.pro

Daniel Iancu - Patria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un puști o-ntreabă pe mămica sa, de-o face să-și înghită vorbele:
Ce este, mamă dragă, patria, că ne omoară-nvățătoarele?
Mămica lasă jos sacoșa-n drum, ar vrea să plângă și să râdă-ar vrea,
Copile, sincer, nu știu ce să-ți spun, atâta știu – ce s-a ales din ea.
E locul unde de 60 de ani își bagă Prutu’ coada printre noi
Și doar pentru un pumnişor de bani porumbul nu mai este păpușoi.
Luceafărul se-ntoarce în mormânt, că două vorbe nu mai poți să schimbi,
Pe-acest picior de plai, pe-acest pământ româna se vorbește-n două limbi.
Patria, patria, ce este, mamă dragă, patria?
Ce poate să îți spună mama ta ca să-nțelegi ce-nseamnă patria?.
E-o țară unde ca să fii docent, lucrarea ți-o-ncepi luni și-o termini joi,
Să fii patron de club e suficient, să ai în Dobrogea un cârd de oi.
În pușcărie domn de vrei să fii, să ai celulă de miliardar,
Îți treci toată averea la copii și în CV îți treci c-ai fost primar.
În loc să scoți cărbuni te apuci și bați și lași orfani o droaie de copii
Și-n loc ca să dai țării kilowați, dai țării un volum de poezii.
Ne luăm ostatici singuri noi pe noi, c-un circ de zero lei si zero bani,
Cum e posibil veți afla doar voi peste-aproximativ 50 de ani.
Chitară.
Când tu vei fi, mămica, mare șef, te roagă mama ta acum ceva,
Să nu dai formele de relief, că asta-a mai rămas din țara ta.
Ba nu, mai e un lucru, am uitat, mămica ta te roagă, puiule,
În caz că vei ajunge șef de stat să nu dai „barză”, varză”, „viezure”.
Sunt curios ce se va întâmpla, ce mama puștiului răspuns va da
Peste juma’ de secol și ceva, la întrebarea: „Ce e patria? „
Ce mama lui răspunsul ei va fi, ce mama ei de viață vom trăi,
Ce mama lor de șmecheri de copii, „ce mama ei de treabă” vor gândi.
Patria.
(cor de copii)
Patria, patria, ce-nseamnă, mama dragă, patria,
Ce o să spună-nvățătoarea mea, dacă nu știu ce-nseamnă patria?

Constantin Michael-Titus - Scrisoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mamă,
Trec anii mei departe, fără tine
Și eu îi-ngrămădesc ca într-un sac
C-a într-un bazar tixit de lucruri rele
Ce nimănui nu i-ar fi pe plac.
Din lacrimi am făcut șirag de perle
– Câteva rămășițe-n care sper –
Și ți-l trimit, să treacă peste granițe
Seara să-l ai, la ruga către cer.
Când praful de pe drumuri mă orbește
Sau norul îmi ascunde strălucirea
Atunci tu te-ntrupezi dumnezeiește
Și eu ți-nchin fierbinte rugăciunea.
În inimă îți port icoana bună
Sfințită de atâta pătimire
Ca pe un lucru sacru eu păstrez
Copilăria, țara-n amintire
Și leagănul și calda ta iubire.

Dumitru Matcovschi - Pâclă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ne-am rătăcit în pâclă și nu ne mai găsim.
Voi, oameni, oameni, oameni, strigați-vă pe nume!
Acum ca niciodată se cere-un dor să fim,
Să revenim acasă, ci nu-i târziu, din lume.
Prin pâclă, știu prea bine, e crâncen orice pas.
Hai să aprindem ruguri pe dealuri și să batem
În clopotul cel mare al dragostei, rămas
În inimile noastre de soră și de frate.
Destul să ne mai temem de umbre și de hoți.
Sunt ale noastre toate, și umbrele și hoții.
Coboară-un car la vale și scârție din roți.
Tăiat rămâne lutul adânc în urma roții.
În ceruri arde Soare, în ceruri pâclă nu-i.
Să așteptăm prea sfânta și prea cinstita rază,
Lipindu-ne cu soarta de soarta plaiului.
Spre-a rămânea prin secoli cu conștiința trează.

Dumitru Matcovschi - Bună-i Mama

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bună-i mama, cea mai bună,
Sfântă-i casa părintească,
Dulce-i limba cea străbună,
Dulce și dumnezeiască.

Mama-i suflet cu nemoarte,
Casa-i vatră cu noroc,
Limba-i doină, limba-i carte,
Ce ne-adună la un loc.

Multe neamuri sunt pe lume,
Dar din toate, dintre ele,
Unu-i neamul tău, anume,
Cel ce știe dor și jele.

De aceea eu îl cânt
Și mă-nchin în fața lui,
Cum se-nchină la pământ
Ramul greu al pomului.

Neamul său cine și-l vinde
Nu e om, e-un faraon,
Care speră, care tinde
Să-l conducă pe Ion.

El, Ion, muncind la glie
Fără pic de îndurare,
Are doar o bucurie –
Să-și vadă copilul mare.

Iar copilul crește, crește
Și-ntr-o zi, cu alți flăcăi,
Se duce, se rătăcește,
Precum pruncul, de ai săi.

Dumitru Matcovschi - Basarabia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La margine de lume,
venit din vremi bătrâne,
un plai cu dulce nume
înălțător rămâne.
Aici o vatră sfântă
la sânul ei ne strânge
și doina când se cântă
o lume toată plânge.
Ne încălzește lutul,
ne-alină două ape,
pătimitor, trecutul
într-un oftat încape;
o iarbă-nrourată
ascunde veche rană,
ni-i soarta zbuciumată,
oricând basarabeană.
Avem un nuc și-i verde,
și-n pragul casei crește,
cu nucul nu ne pierdem,
de moarte ne păzește;
la prunci suntem cu gândul
și nu dorim războaie,
noi semănăm pământul
și așteptăm o ploaie.
Basarabia, Basarabia
Frate și soră, mamă și tată
Basarabia, Basarabia
Scumpă icoană, în inimi purtată
Trecută prin foc și prin sabie,
furată, trădată mereu,
ești floare de dor, Basarabie,
ești lacrima neamului meu.

Dumitru Matcovschi - Cerul Tău, Moldova

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cerul tău, Moldovă, e de-albastru,
e de verde frunza ta oricând.
Un pământ mai scump pe lume nu e,
nici mai dulce nu e un pământ.
Casa mea la margine de Țară
crește fir de busuioc în prag.
Nu e nicăieri un plai mai tânăr,
nu e nicăieri un plai mai drag.
Arde-n soare roua dimineții
ca o ploaie grea de mărgărint.
La Moldova orice primăvară
e de rândunică și argint.
Se împlină spicul ca voinicul:
de lumină blândă șoapta lui.
Nu-i o altă glie mai frumoasă,
altă glie mai aleasă nu-i.
Tu ești partea noastră de iubire,
tu ești dorul nostru cel mai dor;
pleacă cineva de lângă tine,
niciodată nu ți-a fost fecior!
Doina ta, Moldovă, e de leagăn,
hora ta de codru e, de grui.
Nu-i pe lume alt meleag mai pașnic,
alt meleag mai sfânt pe lume nu-i!

Dimitrie Bolintineanu - Odă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, Doamne, cu tron d-aur, cu fulgerul în mână,
Ce locuiești în cer,
Aruncă o privire pe patria română,
P-aceste dulci popoare ce în durere pier!
Și tu, Marie dulce cu coama aurită,
Cu ochii lăcrimați!
Oh! faceți o minune popoarelor iubită!
Din trista lor cădere românii înălțați!
La voi e cu putință tot ce la oameni pare
Neputincios și greu,
Căci niciodată omul prin slaba-i cugetare
Nu va ghici natura-ți, putere, Dumnezeu!
Dar tu, ce-nalți un munte când trebuința cere,
Al zilei imperator!
Înalță și gândirea românului ce piere,
Lumină al lor suflet în noaptea cea de dor!

Dimitrie Bolintineanu - Ziua Bună la Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ziua bună la țară.
Țară dulce și frumoasă,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu mă duc, fii sănătoasă!
Nu știu de te-oi revedea.
Dar ce-mi pasă oare mie
Dacă pe pământ străin,
Dacă în călătorie
Moartea îmi va zice: vin’!
Vai! în sânu-ți dulce, oare
Sunt eu mai puțin străin
Când pe toată ziua moare
Visul sufletului lin?
Iară se ridică norul.
Vasul tău nu este-n port,
Vânturi rele ca și dorul
Către negre stânci te port.
Mâine va veni străinul
Să te prade, țara mea!
Mâine îți vor smulge sânul,
Mâine te-or îngenuchea.
Și tu n-ai nici mângâierea
Apărându-te, să mori.
Ei ți-au degradat durerea!
Și mormântu-ți n-are flori!
Ți-au făcut cununi de spine
Ca iudeii lui Isus,
Și râzând amar de tine,
„Ai unirea! ” ei ți-au spus!
Dar ei ți-au luat din mână
Armele ce ai avut.
Dragă patrie română,
Ce rău oare le-ai făcut?
La străini te-or da-n prădare,
Vai! și pe cămașa ta
Fiii vitregi cu turbare
Sorții lor vor arunca.
Te-au lăsat în slăbiciune,
Fără legi, să putrezești
Și prin dulce moliciune
Te-au lăsat să te slăbești!
Când chiar fiii-ți te ucid,
Ce blestemi pe cel străin?
Țara mea se sinucide!
Moartea este-n al ei sân!
Fiii tăi nu vor dreptatea,
S-a văzut atâția ani!
Ei invoacă libertatea
Ca să fie ei tirani!
Către-acestea, dragă țară,
Tu poți încă a trăi,
Numai cei ce te-ncărcară,
Numai ei vor veștezi.
Astfel toamna când sosește
Frunzele în pomi pălesc,
Vântul aspru le răpește,
Putrede se risipesc.
Dar când primăvara vine
Pomul a reînverzit,
Paseri cu cântări sublime
Nouă viață i-a vestit.

Dominic Stanca - Orăștie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Senină te las, precum ești,
cunună de cer și pământ.
Iezii te pasc prin livezi,
mult azur îți spânzură-n vânt.
Cer luminos, unduios te adie
și flutură cald peste-nalte podgorii,
unde o gaiță hoață pe care o știu din pruncie
ascunde struguri în praf sub aripa morii.
Albă, tăcută te las și încinsă de râuri,
lume de blânde poveri și de calme contururi,
stăpânite culori de străvechi păpădii.
Numai anii – pești argintii – nu se-ntorc
prin albia serii, uscată acuma,
în albul zăvoi, unde plopii stingheri
cu brațe mișcate pe sus caută luna.

Doina De Catanie - Plânge-Mă, Mamă, Cu Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Plânge-mă, mamă, cu dor
Că ți-am fost voinic fecior
Și de grijă ți-am purtat,
Ogorul ți l-am lucrat,
Iar de când m-am cătănit,
Viața mi s-a otrăvit
Că tânjesc în țări străine
Și tot plâng gândind la tine.
Mult mi-e dor, mămucă, dor
De cel codru frățior
Și de stâna cea cu oi
Și de cântec de cimpoi!
Mult mi-e dor, mămuca mea,
De cea mândră viorea
Care mă iubeam cu ea!
Mult mi-e dorul ne-mpăcat,
Și mă-ndeamnă la păcat,
Să mă las de cătănie
Și să fug la ciobănie,
Orice-ar fi cu mine, fie.