Paste – Versuri.pro

Silvia Rîşnoveanu - E Paște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E Paște.
E Paște, dragul meu, din nou e Paște,
Iar eu sunt ca o salcie plângătoare
La mal de timp, rămasă în picioare,
S-adulmec Cerul care azi renaște.
Parfum sfințit de smirnă și tămâie
Se-mprăștie prin gândurile mele
Și-l văd pe Domnul slavei scris în ele,
Singurătatea clipei să-mi mângâie.
Și plâng cu ramuri verzi de bucurie
C-am prins în ochi o nouă înviere,
Din spini, din cuie smulsă, din durere,
Să-mi dea lumină și-ndurare mie.
E Paște, dragul meu.. e primăvară,
Credința iară-n mine-nmugurește
Și-mi cântă cor din cer dumnezeiește,
Hristos m-a înviat a mia oară.

Daniel Vişan-Dimitriu - O Zi de Paște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îți amintești, iubito, de plimbarea
Pe care am făcut-o-n zi de Paște?
Emoția, privirea, sărutarea …
N-a fost frumos, iubito? Recunoaște!
A fost o zi senină, iar natura,
Era ca într-o zi de sărbătoare,
Și începuse, parcă, aventura
Renașterii sub razele de Soare.
Îmi amintesc și-acum de ziua ceea,
De ochii tăi, de zâmbet, de cuvinte
Șoptite blând, în mersul pe aleea
Ce ne-așternea petale înainte.
Și am știut atunci că se va naște
O legătură ce va fi să fie
Încântătoare ca o zi de Paște
Serbată-n anii mulți de căsnicie.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Ipostaze de Paște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Retrăim, din nou, pilda de două milenii,
S-aflăm poate odată ce înseamnă pedeapsă,
Căci tot în greșeală purcedem cu ura
Să tot dușmănim… Dumnezeu ne e vedenii,
Că doar îl invocăm! Cum fitilul de capsă
Aprins să inflame, doar o noapte, Scriptura.
Deplângem – mulțimi adunate-n biserici –
Pieirea de propriu, transpusă-n simbol,
Ca și cum Iisus nu e noi, e-o idee
Și nu suferim adevărul… Doar clerici
Vedem cu anafura, vinul din bol
Și urmăm în păcate… În bucate-i Iudee!?
E însă mai mult decât simplu o moarte
Pedeapsa în numele întregului, lume!
Nu-i doar răstignire, purtatul de cruce…
E întregul păcat adunat ca într-o carte,
Ce numai Hristos a legat-o c-un nume,
De Biblie Sfântă, ce suflet induce…
S-aprindem din inimi, în Vinerea Mare,
Luminile vieții din ceara topirii
Și iar să renaștem Christos într-un spirit…
Să fie înviere din tot ce ne doare,
Să-l ținem pe brațele tuturor, firii
Și, frunți să plecăm, umiliți într-un mirit!.
Că doar poate așa, izbăviți spre iubire,
Se întoarce privirea, de-a Domnului Fiu,
Să facă din pizme ce dragoste naște,
Să fim toți la fel… Om cu Om Omenire
De azi, să ne încredem mai viu, tot mai viu,
Chiar dacă cu toți suntem mielul de Paște…
„Christos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”
Să ne fie un crez că o Lume renaște
Și, ce nu-i iubire să fie păcat…
Să știm că păcatul, de-i ură… ne paște!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Împărţit Paşte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din tot ce am umanitate
Mă vărs ca sfânt, ce iarăşi naşte
Să fie doar de bun, dreptate,
În fiecare zi.. Un Paşte.
Din tot ce am dar, hărăzit
Mă dăruiesc cu ce-aş cunoaşte,
Să pot vă fi ceva iubit,
Ce-am mai ales, mai pur.. Un Paşte.
Din tot ce mi-aş dori şi mie
Cu gând măcar c-aşa renaşte
Speranţa, vi-o împart vă fie
Jurându-mă.. Un sol, de Paşte.
Din tot ce vă va înfrunta
Cu rău, ce riscă să se caşte,
Să mă simţiţi alăturea,
Prieten.. Cel eternul, Paşte.
Din imn iubirii, în primăvară
De cânt din iazul plin de broaşte,
Mă spăl de orice gând să doară
Pe orice seamăn, cel simt.. Paşte.
Din zborul greu, din primul zbor
Ce leagă cer cu sol rădaşte,
Sunt uşor suflet plin de dor
Şi eu, un stol.. Ce v-aduc Paşte.
Din tot ce-a lăsat Creator
Cu tot, ce ura ar vrea să împroaşte,
Să nu uitaţi e trecător
C-un spirit cast.. Anual Paşte.
Din poate un pic de îndoială
Ce tot mi-o înfrâng, că sunt şi moaşte,
Mă rog acum cu tot, sfială,
Mă iartă Doamne! O să cred.. Paşte.
Din tot ce şi Hristos trăita
Şi a îndurat făr’ să demaşte,
Să învăţaţi că rău, ispita
Se vindecă.. Într-un iz de Paşte..
Din tot ce lume a tot iertat,
Înţelegerea de-a recunoaşte,
Mă luaţi zălog cât vă sunt leat,
Cum pe-un Iisus Hristos.. De-un Paşte!.
Reînviu, sunt viu într-atâtea aştre…………..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Paște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce componentă universală suntem
Să ne-ntregim noi singuri din trasee,
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Și apoi pășim spășiți, pe ce-am creat.. Ne mințim.
Ne-avem în luptă surdă cu hazard,
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaște;
Și-așa ne-am dat la suflet Crăciun, Paște..
Să nu fim bila, dintr-un joc de biliard.
Suntem supremi în vise, ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forțe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârșit, eternul să-l inducem.
Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar „fizici”,
Uitând morala, sufletul, de-a naște..
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paște
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.
Mă-ntreb ades de ce-avem referință
Trecutul, recitind Sofocle, Aristotel..
Ce evoluții suntem, de ne-am schimbat țel?
Demni suntem oare de-un Hristos și de-o credință?.
Eu uit de mine-n fiecare primăvară..
Chiar de-ntrebări îmi pun, mă las purtat
Pe un parfum de flori și de tămâie înălțat
De-un har, creat demult, demult, odinioară.
Regret amar că-ncet timp nu-i la fel
La înviere; hoarde ades de circumstanță
Se duc într-o cutumă, vide de substanță..
Nu cum bunica.. m-așezând genunchi, de mititel.
Tot sper trecut; credință, oameni vor renaște,
Să fie iarăși ca un ciclu nesfârșit, iar o Messie,
Să reîntregească suflete hidoase într-o Tiopie?..
Să fie lumea o smerenie.. într-o zi de Paște???!!!!

Duiliu Zamfirescu - Flori de Paște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La Palermo,
La Palermo, primăvara,
Trandafirii urcă scara.
Liliacul alb roșește
Când sărută
Dintr-o cută
Sânul ce-l adăpostește.
Prin grădini a pus o zână
Gardurile-n azalee,
Casele învolburate
În ciorchine
De glicine
Pe balcoane aninate.
Dimineața ideală
Râde-n floarea de migdală,
Tinerețea stă în cale,
Întrupată
Într-o fată
Cu un coș de portocale.
Vin, Bălcescule, din somnul
Adormiților în Domnul,
Să vezi firea cum renaște:
Totul cere
Mângâiere
Pentru florile de Paște.
Unde ești, în care floare
Clipa ta nemuritoare
Și-a luat ființă nouă?
Care plantă
Elegantă
Poartă sufletu-ți în rouă?
Căutând urmele tale,
M-am oprit la Monreale.
De sub vechile morminte
Se ridică
Plin de frică
Crinul, floarea cea cuminte.

Divertis - Jumătate Porc, Jumătate Miel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îți amintești de Paște, eram
După post eram în stare
Într-o clipă să golim de pe masă
Orice fel de mâncare
Îți amintești ce gură eram
Bucata de miel înfiptă-n frigate
Purcelu-n copac aștepta
Îți amintești ce bine mâncam.

Refren:
Jumătate porc, jumătate miel
Cu un rasol de vițel
Jumătate porc, jumătate miel
Ciocnesc și un ou, dar de la el
Jumătate beat, jumătate porc
Eu de aici de-acasă nu mă mai întorc
Jumătate pom, jumătate treaz
Mă distrez de minune, dar e Paștele azi.

Îți amintești ce mult am mâncat
Ce mult am mâncat
Și gura trăgea de la sine
Tot răul, dar acum era bine
Îmi amintesc că frână n-aveam
Că frână n-aveam oricum și mâncam până la Dumnezeu
Te rog, burtica mea
Îmi amintesc ce bine era.

Îmi amintesc ce nașpa era
Să privesc din spital un răsărit de soare
Îmi amintesc cum îmi doream
Cu injecții și crampe îngrozitoare
Îți amintești ce bine era
Ce bine era să crezi că indigestia nu te poate atinge
Și toată mâncarea-i a ta
Îți amintești ce bine era.

Maria Catunele - Odă Celor Trei Marii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Odă Celor Trei Marii
(26. 04. 2015).
Maria, mama tuturor,
ce fost-ai pentru omenire
casă cinstită, şi pridvor,
şi lampă în noapte, fericire.
Tu ai născut un om, un zeu,
dar, mai presus de toate, Fiu
ce s-a jertfit mereu, mereu..
Astăzi, mai mult ca ieri, e viu!
El, fost-a pus într-un mormânt
de piatră rece, grea, păgână
iar, din iubirea-I pe-acest pământ,
trup renăscut şi suflet se îngână.
La îngânarea minunată,
în dimineaţa blândă, zâmbitoare,
ajuns-au trei Marii.. şi-un Tată
să-Ţi ungă trupul cu ulei din soare.
Au fost şi ieri în preajma Ta
să-Ţi plângă soarta cea nedreaptă,
lacrimi ascunse în basma
Îţi trimiteau în gând, în şoaptă.
Din crucea grea, neiertătoare,
făcut-au leagăn pentru Tine
şi, aşteptând la trei izvoare,
prin flori Te căutau, ca trei albine.
Dulceaţa Ta le-a dat putere
să înfrunte teama de evrei,
să vină să-Ţi aducă miere
şi mirul cu miros de tei.
Dar, rămânând în ascultare,
ţin sâmbăta de rugăciune,
nu pleacă la mormânt spre închinare..
Respectă Legea, ce Ea spune!
Şi, totuşi, se întreabă, iată,
de vor putea ca să ridice,
de pe mormânt, vestita piatră..
Credinţa le-a răspuns: „Sunteţi voinice!”.
Astfel, ajuns-au la mormânt
şi, ce să vezi, mormântu-i gol
iar, îngerul trimis de Domnul pe pământ
le strigă: „Să nu vă temeţi, e uşor!”.
Maria Magdalena se apleacă
să strângă pânza înmiresmată
dar, pânza fuge şi îmbracă
trupul de sfânt ce se arată.
Maria Salomeea plânge
şi, în plânsul ei nestăvilit,
răsare Crin stropit cu sânge..
Lumea întreagă s-a înroşit!
Maria lui Iacov, umilă,
sărută tălpile ce scriu
că Domnul a trimis Feştilă
pe Fiul Său Care e viu!
Un glas divin străbate cerul
şi cele trei Marii tresar
când ochii lor zăresc misterul..
Iubirea toată.. într-un Pahar!
Această veste minunată,
o strâng la piept cu multă râvnă
şi spre Apostoli, deîndată,
Mariile grăbesc, de mână.
Dar, taina Paştilor rămâne
pentru Apostoli, lacăt greu..
Ei nu le cred, zic că-s păgâne
de născocesc pre Dumnezeu.
Să fie, oare, doar blestemul
ce-l duce omul pe pământ
că doar bărbatul vede semnul
când.. a înviat, sau nu, un sfânt?!
Maria, una, două, trei
şi milioane de Marii,
fiţi înţelepte, pentru ei..
Iar, Domnul, lângă voi va fi!

Corneliu Vadim Tudor - Stampa de Primăvară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E un ajun de Paște, cu mierle în copaci
când stăruie în casă miros de cozonaci.
Tu zugrăvești cu ceară încondeiate ouă
în flori și arabescuri ce strălucesc de rouă.
În roșu, mov și galben, în verde crud de ierbi
ceva nu iese bine, vopseaua iar o fierbi.
Un crâng de iasomie în păr ți s-a-mpletit
în calendar scrii iarăși câte-un verset sfințit.
Era un timp de slavă, aprilie vestea
arhanghelii dreptății cum saltă iar în șa.
Te văd din nou în stampa copilăriei mele
un pescăruș pe pânza străvechii caravele.
La streșini se-nfiripă un cuib de rândunici
zorelele pe garduri cu mâna le ridici.
Copii desculți ai străzii aleargă înspre denii
pe cerul mahalalei trec nori de mirodenii.
Și tu frămânți aluatul, tot somnul ți s-a dus
ne spui din nou povestea cămășii lui Iisus.
Oh, cât ești de frumoasă, ce palide ninsori
îți joacă-n ochi ca focul albastru pe comori!
Au înflorit salcâmii și vișinii din nou
tălăzuiește marea sub coaja unui ou.
Cât de înaltă-i bolta în noaptea de Prier
oprește clipa, Doamne, numai atât Îți cer.
În casa noastră scundă, când totul renaștea
minunea vieții mele, rămâi pe veci așa.
Și să-mi apari de-a pururi precum te văd acum
într-un ajun de Paște, prin clopote de fum.

Corneliu Vadim Tudor - Pace Vouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nicicând n-a fost un Paște mai tragic pe Planetă,
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini,
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creștini.

E-o fierbere ciudată, manevre militare,
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat,
Încep să scoată capul focoase nucleare,
Azi, echilibrul lumii s-a rupt și e păcat.

N-au învățat, se pare, nimic din Atlantida
Și nici din Hiroșima n-au tras nici un folos,
Ne vântură neantul cu cancer și cu SIDA,
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.

Au înflorit copacii, bat clopote de Denii,
Ierusalimul, iată, de ploi a-nverzit,
Și pelerini cu torțe și scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfințit.

Mormântul gol îmi pare că-i leagănul din care
Se-nalță Omenirea cu brațele spre cer,
Miraculoasă noapte! Ce binecuvântare!
Azi plâng cu rouă sacră și cuiele de fier.

Miresme dulci revarsă a răstignirii cruce,
O rază albăstruie aprinde lumânări,
Transfigurați, creștinii dau buzna să apuce
Un mic crâmpei din focul sosit din depărtări.

Aici sunt toți martirii creștini, unde-I Mesia?
Toți cei ce pentru cruce amar au pătimit,
Scriptura ne învață: a lor e veșnicia,
A celor ce se roagă-n genunchi și s-au smerit.

Și totuși, ne apasă o negură pe pleoape,
Pe inimile noastre un lacăt greu s-a pus,
Nicicând n-a fost războiul atâta de aproape,
Ne merităm bătaia cu biciul lui Iisus.

Neliniștite clipe, și amenințătoare,
E zăngănit de săbii și încărcări de puști,
Zăpezi ca de Sodoma cad peste pomii-n floare
Și câinii violenței au fost scăpați din cuști.

Eu i-aș aduce-n lanțuri pe toți conducătorii
La judecata dreaptă a Sfântului Mormânt,
Toți în genunchi să cadă, să vadă muritorii
Că-i risipește Domnul ca pe o pleavă-n vânt.

Și că din cap le scoate războiul tuturora,
Fiindcă Iisus pe nimeni, nicicând nu a ucis,
Treziți-vă, voi, lideri, cât nu-i târziu! E ora!
Apocalipsa este un iad de nedescris!.

E Paștele! E vremea să vă aveți ca frații,
Cu moartea peste moarte Mesia a călcat,
El cântă: „Pace vouă!” – așa că slavă dați-I,
Osana! Aleluia! Hristos a Înviat!