Corneliu Vadim Tudor – Stampa de Primăvară

E un ajun de Paște, cu mierle în copaci
când stăruie în casă miros de cozonaci.
Tu zugrăvești cu ceară încondeiate ouă
în flori și arabescuri ce strălucesc de rouă.
În roșu, mov și galben, în verde crud de ierbi
ceva nu iese bine, vopseaua iar o fierbi.
Un crâng de iasomie în păr ți s-a-mpletit
în calendar scrii iarăși câte-un verset sfințit.
Era un timp de slavă, aprilie vestea
arhanghelii dreptății cum saltă iar în șa.
Te văd din nou în stampa copilăriei mele
un pescăruș pe pânza străvechii caravele.
La streșini se-nfiripă un cuib de rândunici
zorelele pe garduri cu mâna le ridici.
Copii desculți ai străzii aleargă înspre denii
pe cerul mahalalei trec nori de mirodenii.
Și tu frămânți aluatul, tot somnul ți s-a dus
ne spui din nou povestea cămășii lui Iisus.
Oh, cât ești de frumoasă, ce palide ninsori
îți joacă-n ochi ca focul albastru pe comori!
Au înflorit salcâmii și vișinii din nou
tălăzuiește marea sub coaja unui ou.
Cât de înaltă-i bolta în noaptea de Prier
oprește clipa, Doamne, numai atât Îți cer.
În casa noastră scundă, când totul renaștea
minunea vieții mele, rămâi pe veci așa.
Și să-mi apari de-a pururi precum te văd acum
într-un ajun de Paște, prin clopote de fum.